Douăsprezece scaune

Text reconstituit de A.I. Ilf

Traducere din limba rusa de Tudor Musatescu

Text revizuit, adaugit si note de Ana‑Maria Brezuleanu

In Rusia sovietica a anului 1927, Ippolit Matveevici Vorobianinov, un nobil decazut, in imprejurari nefericite, in ipostaza de functionar, afla de la raposata lui soacra, chiar inainte ca aceasta sa-si dea duhul, ca bijuteriile familiei au fost ascunse, de teama bolsevicilor, in unul dintre cele douasprezece scaune ale sufrageriei. Insa setul de scaune ajunge sa fie confiscat de guvern dupa Revolutie si vindut bucata cu bucata. Intimplarea ii stirneste interesul marelui maestru al combinatiilor Ostap Bender, care, sesizind o sansa aproape indecenta de imbogatire, il convinge pe Vorobianinov sa plece amindoi in cautarea scaunelor. Drumurile ii poarta de la Moscova pina in Caucaz si au de-a face cu personaje dintre cele mai colorate, de la birocrati sovietici oportunisti la virstnicii supravietuitori ai vechii orinduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaste Rusia anilor ’30 si de a savura una dintre cele mai reusite satire scrise vreodata.

„Umorul lui Raymond Queneau, pe care-l admir, umorul lui Ilf si Petrov, umorul citorva autori de limba engleza precum Anthony Burgess sau Graham Greene, umorul tuturor acestora este al unei singure familii, o mare familie plina de talent.” (Vladimir Nabokov)