Dragă poezie
Ediţie îngrijită de Viorel Marineasa
„Spirit rebel și autodidact ultraperformant, Ion Monoran a inițiat, în anii ’70, o serie de bătălii literare de care cei vizați, mai mult ca sigur, nu prinseseră de veste. Miza cea mare nu era poezia oficială, lirica patriotardă de pagina întâi, lesne de pus la colț dintr-un condei, ci acei poeți contemporani incapabili să se desprindă de canonul interbelic, dar și congeneri ai săi care, în loc să-și croiască un destin literar propriu, se mulțumeau să nichitizeze, să blandianizeze, să păunescianizeze. Insurgența sa nu se limita la tărâmul estetic, ea dădea buzna și peste alte tabuuri și prejudecăți – sociale, politice, etice. Din poziția sa de «proletar», Monoran își punea la dispoziție biografia, în dezvoltări antilirice de mare forță, pentru a ne confirma că național-comunismul autohton a fost un sistem de factură kakotopică.“ — VIOREL MARINEASA
Editura | Humanitas |
---|---|
Ediția cărții | I |
ISBN | 978-973-50-8177-5 |
Număr de pagini | 244 |
Formatul cărţii | 13 x 23,5 cm |
Tip copertă | broșată |
Data apariției | 2023 |
Ediţie îngrijită de Viorel Marineasa
„Spirit rebel și autodidact ultraperformant, Ion Monoran a inițiat, în anii ’70, o serie de bătălii literare de care cei vizați, mai mult ca sigur, nu prinseseră de veste. Miza cea mare nu era poezia oficială, lirica patriotardă de pagina întâi, lesne de pus la colț dintr-un condei, ci acei poeți contemporani incapabili să se desprindă de canonul interbelic, dar și congeneri ai săi care, în loc să-și croiască un destin literar propriu, se mulțumeau să nichitizeze, să blandianizeze, să păunescianizeze. Insurgența sa nu se limita la tărâmul estetic, ea dădea buzna și peste alte tabuuri și prejudecăți – sociale, politice, etice. Din poziția sa de «proletar», Monoran își punea la dispoziție biografia, în dezvoltări antilirice de mare forță, pentru a ne confirma că național-comunismul autohton a fost un sistem de factură kakotopică.“ — VIOREL MARINEASA
La douăzeci de ani, când m-am îndrăgostit de expresionismul german, mă consideram Barbu Lăutaru cu moartea pe gură. Am stat un an fără serviciu, hoinăream prin parcuri şi cafenele cu Trakl, cu Rilke, cu P. Celan în traducerea N. Cassian, cu Roethke, cu J. Follain şi Poezia nordică modernă sub braţ.
ION MONORAN s-a născut în 1953, în satul Petroman, județul Timiș. În 1971, în ultima clasă de liceu, este exmatriculat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei și exclus din Uniunea Tineretului Comunist. În 1976 debutează cu poemele „Prietenilor mei“ şi „Multă vreme“ în revista Forum studenţesc. Termină, în 1978, în regim seral, cursurile Liceului de Filologie-Istorie din Timişoara. În decembrie 1989, oprește tramvaiele în faţa locuinţei pastorului László Tökes și îndeamnă lumea să protesteze împotriva dictaturii. După o riguroasă selecţie de autor, Ion Monoran finalizează în 1993 volumul Locus periucundus. Moare în același an, pe 2 decembrie, înainte de a-și vedea cartea tipărită. Acest volum avea să fie publicat în ianuarie 1994, la Editura Marineasa. În 1996 apare placheta Ca un vagabond într-o flanelă roşie. În 1999, Consiliul Local al Municipiului Timișoara îi acordă post-mortem titlul de Cetățean de onoare. În 2009 apare Eu însumi, care cuprinde poeme rămase în afara volumelor. Dragă poezie însumează cele trei volume apărute anterior. Festivalul Internațional de Poezie „Ion Monoran“ a fost inițiat în anul 2019, la Timișoara, și a ajuns la cea de-a cincea ediție.
Validate your login