Volumul prezintă 19 interviuri de istorie orală despre experiențele traumatizante ale membrilor familiilor unor deținuți politici sau unor opozanți ai regimului comunist executați, decedați în detenție ori închiși și persecutați fără milă după eliberare. Relevă atât o moștenire spirituală, un destin împărtășit, cât și tehnicile și practicile regimului comunist, aplicate asiduu împotriva celor identificați drept dușmanii regimului, fiind rezultatul unui proces lung de documentare și realizare a unor interviuri de istorie orală cu membri ai familiilor unor deținuți politici sau unor opozanți ai regimului comunist care au fost executați ori au murit fără proces.
Volumul prezintă 19 interviuri de istorie orală despre experiențele traumatizante ale membrilor familiilor unor deținuți politici sau unor opozanți ai regimului comunist executați, decedați în detenție ori închiși și persecutați fără milă după eliberare. Relevă atât o moștenire spirituală, un destin împărtășit, cât și tehnicile și practicile regimului comunist, aplicate asiduu împotriva celor identificați drept dușmanii regimului, fiind rezultatul unui proces lung de documentare și realizare a unor interviuri de istorie orală cu membri ai familiilor unor deținuți politici sau unor opozanți ai regimului comunist care au fost executați ori au murit fără proces.
Editate pentru a deveni un discurs la persoana întâi, aproape un monolog identitar, interviurile surprind lumi diferite în limbaje diferite și încearcă să ilustreze cât mai multe situații și elemente ale calendarului persecuției în timpul regimului comunist, de la rezistența din munții Făgăraș, executarea fără proces, în ascunzătorile din munții Apuseni, a membrilor grupurilor care se opuneau cu arma noului regim, munca forțată în coloniile de muncă din România și internările administrative, fără proces (în perioada 1948–1965), deportările în Bărăgan până la suferința familiilor preoților greco-catolici și ortodocși ori a celor care au fost închiși la Pitești și Periprava.
„Am ascultat poveștile celor care încă își caută părintele care nu are un mormânt, după ce a fost executat, a murit într-un penitenciar sau a murit într-o colonie de muncă (Periprava). Reculegerea, pentru unii, nu are un loc fizic. Dar am ascultat și poveștile celor care încearcă să înțeleagă opoziția, detenția, suferința părintelui. Unele interviuri rememorează destinul unor foști deținuți politici prin interpretarea copiilor, care au încercat să priceapă de ce părintele s-a ridicat împotriva regimului, de ce au fost persecutați, ca familie, toată viața. Pentru mulți, momentul 1989 a permis începerea căutării adevărului în arhive, așa au putut înțelege o parte din întâmplările din timpul regimului comunist.” Anca Ștef
