Drumul spre Macondo

Prolog de Alma Guillermoprieto

Nota editorului de Conrado Zuluaga

Această antologie, îngrijită de Conrado Zuluaga, expert în literatură columbiană, ne apropie de momentul creării romanului „Un veac de singurătate”, purtându-ne prin istoria cuvântului „Macondo”, de la apariția sa discretă în primele povestiri ale lui Gabriel García Márquez, la prezența sa în romane precum „Vijelia”, „Colonelului n-are cine să-i scrie” sau „Ceas rău”.

În primele texte, orașul este generic, explică Zuluaga, care subliniază că prima mențiune despre Macondo „poate trece neobservată”. Ea apare în povestea „O zi după sâmbătă”, publicată în 1954, în care este descris un hotel Macondo.

Antologia reunește operele din prima perioadp de creație a scriitorului columbian, cuprinsă între 1950-1966. Pe lângă cele dintâi texte, se includ în continuare romanele „Vijelia”, „Colonelului n-are cine să-i scrie”,  „Ceas rău” și volumul de povestiri „Funeraliile Mamei Mari” și ne invită într-o călătorie cronologică prin povestirile pe care se bazează unul dintre cele mai importante teritorii mitice ale literaturii universale până ajungem la „Un veac de singurătate”, în care Macondo și realismul magic au atins splendoarea lor maximă.

Gabriel García Márquez s-a născut în 1928, la Aracataca, în Columbia, și a decedat în 2014, la Ciudad de Mexico.

Ziarist și scriitor, a fost, încă din tinerețe, un adept al mișcărilor de stânga, urmărind cu atenție insurecția cubaneză a lui Fidel Castro. Operele sale reflectă o recreare mitică a lumii reale, în care se produce o perpetuă îmbinare între elementele realiste și cele imaginare, rod al unor circumstanțe fantastice, totul ilustrând plenar cunoscutul curent literar denumit „realism magic”.

Apreciat pe plan mondial, prestigiul său literar i-a fost confirmat prin acordarea, în anul 1982, a Premiului Nobel pentru Literatură.