Dublu autoportret

În peisajul literaturii române Dublu autoportret este o carte unică în felul ei, o cruciadă a inocenților. Paginile ei pot fi citite ca un jurnal în care stările lăuntrice și descrierile detaliate ale lumii înconjurătoare alternează, ca o reconstituire istorică a Revoluției, atât de necesară unei memorii colective înțesate de ambiguități, ca o meditație asupra istoriei ori, de ce nu, ca un roman de acțiune. La aceasta se adaugă modul inimitabil cu care Varujan Vosganian ne-a obișnuit încă din Cartea șoaptelor de a desluși simboluri și de a le aduce printre noi. Deși evenimentele sunt relatate la persoana întâi, ar fi prea puțin să spunem că e o carte autobiografică. Fiecare dintre cei ce au supraviețuit se va putea regăsi, într-un fel sau altul, printre protagoniști. De fapt, adevăratul personaj este poporul român aflat în căutarea propriului destin. Și poate că, într-o bună zi, se va considera incompletă o istorie a Revoluției române care nu va include în conținutul ei pagini din această carte.

Varujan VOSGANIAN (n. 1958) este poet și prozator. A publicat volumele de versuri Șamanul albastru (Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Cartea Românească, 2001), Iisus cu o mie de brațe (Dacia, 2005), Cartea poemelor mele nescrise (Cartea Românească, 2015), Ei spun că mă cheamă Varujan (Art, 2019) și Neîndemânatic de viu (Art, 2023), precum și volumele de proză Cartea șoaptelor (roman, Polirom, 2009, 2012, 2017), Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri (nuvele, Polirom, 2013), Copiii războiului (roman, Polirom, 2016), Statuia comandorului (nuvele, Ararat, 1994; Polirom, 2018), Patimile după Gödel (roman, Polirom, 2020) și Povestiri despre oameni obișnuiți (Polirom, 2022). Cărțile sale au fost premiate sau nominalizate la premii importante în țară și în străinătate. Traduceri, prezentări, lecturi publice, precum și comentarii critice ori eseuri din și despre scrierile sale au fost realizate în numeroase țări ale lumii.