Dumnezeu și cetatea

A vorbi despre un act care vizează realizarea binelui înseamnă a recunoaşte posibilitatea eșecului; într-adevăr, așa cum observă Platon în Republica, efortul de a realiza o intenție în ordinea practică este întotdeauna incomplet într-o anumită privință. Din acest motiv, politica nu are niciodată în vedere doar stabilirea ordinii, ci, de asemenea și într-un mod fundamental, gestionarea dezordinii. [...] Această problemă, adică cea a definirii politicii ca efort pur practic de gestionare a dezordinii, a îmbrăcat o mare varietate de forme în istorie: de la o anumită interpretare a Cetăţii lui Dumnezeu, scrisă de Augustin, până la Machiavelli, la teoria modernă a contractului social, la definiția dată de Weber suveranității ca deținere a monopolului asupra puterii coercitive şi până la afirmația lui Carl Schmitt că politica se întemeiază pe distincția dintre prieten şi inamic.