Ecaterina cea Mare
„Această stâncă de voinţă are o structură complexă”, scria despre ea Henri Troyat şi a fost nevoie de spiritul său pătrunzător de analiză ca să putem înţelege mai bine personalitatea contradictorie a uneia dintre cele mai fascinante figuri din istoria Rusiei.
La numai treizeci şi şase de ani, prinţesa de origine germană Sophie von Anhalt-Zerbst, născută în 1729, a ajuns pe tronul Rusiei sub numele de Ecaterina a II-a. Îndrăgostită de cultura franceză, dar învăţând rusa ca să-şi înţeleagă mai bine poporul, liberală în prieteniile sale – Voltaire, Diderot, d’Alembert – dar autocrată în guvernarea sa, pudibondă în vorbe, dar cu un temperament nesăţios, muncind cu râvnă şi iubind copiii, natura, animalele… iată o descriere pe scurt a celei care a fost Ecaterina cea Mare.
| Editura | Corint |
|---|---|
| Colecție | Corint istorie |
| Ediția cărții | I |
| ISBN | 978-606-8623-23-8 |
| Traducător | Elisabeta Niculescu şi Simona Brânzaru |
| Număr de pagini | 544 |
| Formatul cărţii | 130x200 |
| Tip copertă | brosata |
| Data apariției | 2015 |