Emigranții
O copleșitoare evocare a exilului și a pierderii
E posibil ca, la o primă privire, volumul acesta să pară doar o carte care documentează viețile a patru emigranți evrei din secolul XX. Însă, pe nesimțite, pe măsură ce proza lui Sebald începe să le spună poveștile, cu precizie și aproape ca într-un vis, cele patru narațiuni ajung să se topească toate într-o copleșitoare evocare a exilului și a pierderii.
„Sebald este o ființă rară: un stilist inimitabil ce dă naștere unor propoziții extraordinare care, asemenea cristalelor, au capacitatea de a refracta și în același timp de a augmenta înțelesurile.” Booklist
„Emigranții este unul dintre acele lucruri minunate și înspăimântătoare: o capodoperă unică.” Chicago Tribune
“Totul se leagă în scrisul lui Sebald, totul e conectat într-o rețea prin firele nevăzute ale istoriei, ale șansei sau ale destinului ori ale morții... Scriitura lui, de o frumusețe neliniștitoare, a fost ridicată la rangul de artă a enigmaticului - o artă care s-a dovedit a fi, într-un final, darul straniu și de nepătruns al lui Sebald.” Slate
„Unul dintre cei mai inovatori scriitori ai sfârșitului de secol XX. E ca și cum spiritul Europei ruinate ar fi vorbit prin el.” The Guardian
"Întreaga chestiune a memoriei reprezintă temelia morală a literaturii. Pentru mine e clar că cei lipsiți de memorie au mai multe șanse să ducă vieți fericite. Însă e ceva de care nu poți scăpa: structura psihologică e de așa natură, încât ai tendința să privești înapoi, peste umăr. Chiar dacă o reprimi, memoria revine și îți modelează viața. Fără amintiri nu ar exista niciun fel de literatură: greutatea specifică de care o imagine sau o frază are nevoie pentru a ajunge la cititor poate izvorî numai din lucrurile pe care ți le amintești – nu cele care s-au întâmplat ieri, ci cu multă vreme în urmă" mărturisește Sebald în ultimul său interviu.
W. G. Sebald se naşte într-o familie care avusese legături cu regimul nazist (tatăl face parte din Wehrmacht), lucru care avea să-l urmărească pe autor toată viaţa, şi studiază în tinereţe literatură germană la Freibourg, pentru ca din 1966 să înceapă să lucreze ca profesor în Anglia, mai întâi la Universitatea din Manchester, apoi la nou înfiinţata University of East Anglia, unde va preda timp de aproape trei decenii, până la moartea sa. Născut în 1944, spre sfârşitul celui mai mare război modern, şi mort în 2001, în urma unui accident de maşină, W. G. Sebald era considerat, la sfârşitul vieţii sale, un maestru atipic al prozei postbelice în toate ţările în care fusese tradus, şi majoritatea criticilor căzuseră de acord că opera sa marca momentul unei prefaceri revoluţionare, dar discrete, a prozei europene. Succesul postum – deopotrivă critic, şi de vânzări – pe care l-au avut operele sale, din care Editura ART publică azi una dintre cele mai iubite, n-a făcut decât să întărească şi să confirme acest verdict.
Sebald a scris, pe lângă multe studii literare, doar patru romane: Vertigo (1990) Emigranţii (1992, ART, 2019), Inelele lui Saturn (1995, ART, 2014), şi Austerlitz (2001, ART, 2015).
O copleșitoare evocare a exilului și a pierderii
E posibil ca, la o primă privire, volumul acesta să pară doar o carte care documentează viețile a patru emigranți evrei din secolul XX. Însă, pe nesimțite, pe măsură ce proza lui Sebald începe să le spună poveștile, cu precizie și aproape ca într-un vis, cele patru narațiuni ajung să se topească toate într-o copleșitoare evocare a exilului și a pierderii.
„Sebald este o ființă rară: un stilist inimitabil ce dă naștere unor propoziții extraordinare care, asemenea cristalelor, au capacitatea de a refracta și în același timp de a augmenta înțelesurile.” Booklist
„Emigranții este unul dintre acele lucruri minunate și înspăimântătoare: o capodoperă unică.” Chicago Tribune
“Totul se leagă în scrisul lui Sebald, totul e conectat într-o rețea prin firele nevăzute ale istoriei, ale șansei sau ale destinului ori ale morții... Scriitura lui, de o frumusețe neliniștitoare, a fost ridicată la rangul de artă a enigmaticului - o artă care s-a dovedit a fi, într-un final, darul straniu și de nepătruns al lui Sebald.” Slate
„Unul dintre cei mai inovatori scriitori ai sfârșitului de secol XX. E ca și cum spiritul Europei ruinate ar fi vorbit prin el.” The Guardian
"Întreaga chestiune a memoriei reprezintă temelia morală a literaturii. Pentru mine e clar că cei lipsiți de memorie au mai multe șanse să ducă vieți fericite. Însă e ceva de care nu poți scăpa: structura psihologică e de așa natură, încât ai tendința să privești înapoi, peste umăr. Chiar dacă o reprimi, memoria revine și îți modelează viața. Fără amintiri nu ar exista niciun fel de literatură: greutatea specifică de care o imagine sau o frază are nevoie pentru a ajunge la cititor poate izvorî numai din lucrurile pe care ți le amintești – nu cele care s-au întâmplat ieri, ci cu multă vreme în urmă" mărturisește Sebald în ultimul său interviu.
W. G. Sebald se naşte într-o familie care avusese legături cu regimul nazist (tatăl face parte din Wehrmacht), lucru care avea să-l urmărească pe autor toată viaţa, şi studiază în tinereţe literatură germană la Freibourg, pentru ca din 1966 să înceapă să lucreze ca profesor în Anglia, mai întâi la Universitatea din Manchester, apoi la nou înfiinţata University of East Anglia, unde va preda timp de aproape trei decenii, până la moartea sa. Născut în 1944, spre sfârşitul celui mai mare război modern, şi mort în 2001, în urma unui accident de maşină, W. G. Sebald era considerat, la sfârşitul vieţii sale, un maestru atipic al prozei postbelice în toate ţările în care fusese tradus, şi majoritatea criticilor căzuseră de acord că opera sa marca momentul unei prefaceri revoluţionare, dar discrete, a prozei europene. Succesul postum – deopotrivă critic, şi de vânzări – pe care l-au avut operele sale, din care Editura ART publică azi una dintre cele mai iubite, n-a făcut decât să întărească şi să confirme acest verdict.
Sebald a scris, pe lângă multe studii literare, doar patru romane: Vertigo (1990) Emigranţii (1992, ART, 2019), Inelele lui Saturn (1995, ART, 2014), şi Austerlitz (2001, ART, 2015).
| Editura | Art |
|---|---|
| Colecție | Desenul din covor |
| ISBN | 978-606-710-604-6 |
| Traducător | Alexandru Al. Șahighian |
| Număr de pagini | 288 |
| Formatul cărţii | 13 x 20 cm |
| Tip copertă | necartonata |
| Data apariției | 2019 |
O copleșitoare evocare a exilului și a pierderii
E posibil ca, la o primă privire, volumul acesta să pară doar o carte care documentează viețile a patru emigranți evrei din secolul XX. Însă, pe nesimțite, pe măsură ce proza lui Sebald începe să le spună poveștile, cu precizie și aproape ca într-un vis, cele patru narațiuni ajung să se topească toate într-o copleșitoare evocare a exilului și a pierderii.
„Sebald este o ființă rară: un stilist inimitabil ce dă naștere unor propoziții extraordinare care, asemenea cristalelor, au capacitatea de a refracta și în același timp de a augmenta înțelesurile.” Booklist
„Emigranții este unul dintre acele lucruri minunate și înspăimântătoare: o capodoperă unică.” Chicago Tribune
“Totul se leagă în scrisul lui Sebald, totul e conectat într-o rețea prin firele nevăzute ale istoriei, ale șansei sau ale destinului ori ale morții... Scriitura lui, de o frumusețe neliniștitoare, a fost ridicată la rangul de artă a enigmaticului - o artă care s-a dovedit a fi, într-un final, darul straniu și de nepătruns al lui Sebald.” Slate
„Unul dintre cei mai inovatori scriitori ai sfârșitului de secol XX. E ca și cum spiritul Europei ruinate ar fi vorbit prin el.” The Guardian
"Întreaga chestiune a memoriei reprezintă temelia morală a literaturii. Pentru mine e clar că cei lipsiți de memorie au mai multe șanse să ducă vieți fericite. Însă e ceva de care nu poți scăpa: structura psihologică e de așa natură, încât ai tendința să privești înapoi, peste umăr. Chiar dacă o reprimi, memoria revine și îți modelează viața. Fără amintiri nu ar exista niciun fel de literatură: greutatea specifică de care o imagine sau o frază are nevoie pentru a ajunge la cititor poate izvorî numai din lucrurile pe care ți le amintești – nu cele care s-au întâmplat ieri, ci cu multă vreme în urmă" mărturisește Sebald în ultimul său interviu.
W. G. Sebald se naşte într-o familie care avusese legături cu regimul nazist (tatăl face parte din Wehrmacht), lucru care avea să-l urmărească pe autor toată viaţa, şi studiază în tinereţe literatură germană la Freibourg, pentru ca din 1966 să înceapă să lucreze ca profesor în Anglia, mai întâi la Universitatea din Manchester, apoi la nou înfiinţata University of East Anglia, unde va preda timp de aproape trei decenii, până la moartea sa. Născut în 1944, spre sfârşitul celui mai mare război modern, şi mort în 2001, în urma unui accident de maşină, W. G. Sebald era considerat, la sfârşitul vieţii sale, un maestru atipic al prozei postbelice în toate ţările în care fusese tradus, şi majoritatea criticilor căzuseră de acord că opera sa marca momentul unei prefaceri revoluţionare, dar discrete, a prozei europene. Succesul postum – deopotrivă critic, şi de vânzări – pe care l-au avut operele sale, din care Editura ART publică azi una dintre cele mai iubite, n-a făcut decât să întărească şi să confirme acest verdict.
Sebald a scris, pe lângă multe studii literare, doar patru romane: Vertigo (1990) Emigranţii (1992, ART, 2019), Inelele lui Saturn (1995, ART, 2014), şi Austerlitz (2001, ART, 2015).
Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou