Eroarea lui Broca

Mult timp s-a crezut ca tumorile pe creier in aria Broca sunt neoperabile. Riscul unei interventii chirurgicale era ca pacientul sa se trezeasca afazic sau cu diverse dezechilibre cerebrale. Descoperirea-cheie a lui Duffau este una care a devenit intre timp universal acceptata in medicina, anume neuroplasticitatea: nu exista zone strict delimitate in creier, care sa corespunda exclusiv unei functii neurologice. De pilda, daca zona vorbirii (de care este responsabilta aria Broca) e afectata de tumoare, este posibil ca de la sine putere creierul sa redirectioneze abilitatea vorbirii spre o alta parte a sa, care preia aceasta functie.

 

Hugues Duffau a inceput sa opereze pacienti cu tumori in aria Broca, in stare de veghe, vorbind cu ei in timpul procedurii, pentru a-si da seama unde sa opreasca bisturiul, fara a se produce leziuni permanente.

 

Abordarea acestor cazuri este una interdisciplinara, pentru ca munca neurochirurgului trebuie sa mearga mana-n mana atat cu cea a psihoterapeutului, care ajuta pacientul sa accepte o astfel de interventie, cat si cu efortul pacientului care trebuie sa comunice cu doctorul, sa aiba incredere in el si sa accepte sa lupte pentru propria viata.

 

Cu idei ingenioase, total neasteptate, Hugues Duffau ne prezinta o interventie chirurgicala pe creier ca pe o opera de arta, o coregrafie, un concert de Keith Jarrett (personaj determinant in parcursul lui), in care tehnica riguroasa nu exclude intuitia. – Sciences Humaines