Eul detestabil

Intitulat iniţial Un muzeu in labirint, volumul ne oferă, după spusele autorului, „o istorie subiectivă a autoportretului”, de la primul om care şi-a vazut chipul reflectat în apă pâna la artişti contemporani.

„Ce înseamnă «normal» în artă? Faţă de «normal», soarele lui Van Gogh este prea mare şi prea galben; umbrele lui Caravaggio sunt prea brutale; muşchii statuilor lui Michelangelo, prea viguroşi; bătăliile lui Delacroix, prea somptuoase; Rafael e prea pur; Rubens, prea opulent; Velázquez, prea calm; Goya, prea crud. Şi unde merg femeile dansând, ca la Botticelli? Unde sunt caii albaştri ca la Gauguin? Courbet exclamă zeflemitor: «Daca vreţi să vă pictez îngeri, arătaţi-mi-i!».
Fraza nu era totuşi decât o bravadă a maestrului din Omans. El însuşi ştia, desigur, că pictura Renaşterii e plină de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut şi de paradise în care nimeni n-a locuit. Pictorii au închis uneori ochii pentru a vedea mai bine...” Octavian Paler