Europa mea
Gheorghe Ursu (1926‑1985), inginer constructor, scriitor și disident român. Din 1950 a lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC. În 1944 a debutat în literatură în cotidianul Ecoul, în pagina literară realizată de Miron Radu Paraschivescu, Virgil Ierunca și Ion Caraion. În 1971, Editura Litera i‑a publicat volumul de versuri Mereu doi, cu un cuvânt înainte semnat de Nina Cassian. În perioada 1969‑1982 a făcut mai multe excursii în Occident, în timpul cărora a intrat în legătură cu disidenți români, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În toți acești ani a devenit un critic vocal al abuzurilor regimului comunist, inclusiv prin scrisori care au fost citite la postul de radio Europa Liberă. Pe 21 septembrie 1985 a fost arestat pe motiv că ar fi deținut valută. De fapt, a continuat să fie anchetat violent de Securitate pentru „intensă activitate de propagandă dușmănoasă prin acțiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propagandă reacționară din străinătate”. Pentru că a refuzat să se dezică de criticile aduse lui Nicolae Ceaușescu în scrisorile respective și să‑și trădeze prietenii, pe 17 noiembrie 1985 a fost ucis, prin tortură, de doi anchetatori din Direcția a VI‑a Cercetări Penale a Securității. Jurnalul intim care a stat la baza anchetei și pe care plănuia să‑l prelucreze literar și ulterior să‑l publice a fost confiscat și distrus de anchetatori împreună cu alte manuscrise (jurnalul cuprindea 61 de caiete cu însemnări zilnice din perioada 1949‑1984).
Prefaţă de Andrei Ursu
Postfaţă de Ştefan Bosomitu
„«După ce secretarul organizaţiei de bază a refuzat să‑mi dea recomandarea pentru călătoria peste hotare, după ce comitetul oamenilor muncii mi‑a respins recomandarea, după ce, la 10 luni după cele de mai sus, am scris o nouă cerere, după ce Sectorul de Partid mi‑a respins cererea, după ce am reuşit să mă înscriu pe lista de audienţe la Prim-Secretarul Sectorului de Partid, după ce Serviciul Personal mi‑a comunicat că răspunsul Sectorului de Partid a fost se respinge cererea, după ce m‑am adresat, conform legii, forului superior, după ce, trecând două luni şi neprimind răspuns scris, m‑am prezentat personal la Primăria Capitalei, după ce mi s‑a spus că acest for confirmă decizia ‘antevorbitorului’, după ce am înaintat o cerere preşedintelui Republicii, căci aşa‑i omul care are microbul călătoriilor, merge până‑n pânzele albe...»
Astfel a primit tata, în 1978, ca şi în celelalte dăţi, paşaportul. Povestit cu dezarmanta sa candoare şi o singulară pasiune enciclopedică pentru arta şi viaţa cetăţii umane, acest mirabil periplu îi va marca, de fapt, destinul. În acea călătorie a reuşit să transmită Europei Libere o scrisoare despre o crimă neştiută a lui Nicolae Ceauşescu: sistarea lucrărilor de consolidare a blocurilor din capitală avariate de cutremurul din 1977, toate resursele, umane şi financiare, urmând să fie folosite pentru viitoarea Casă a Poporului. Scrisoarea a atras furia dictatorului şi a Securităţii şi laţul avea să se strângă în jurul tatei în decembrie 1984. A urmat deznodământul cunoscut. Ce rămâne? Deocamdată, un vid de justiţie. Şi lumea lui de pasiuni fără hotar, din care putem «vedea», în aceste pagini, o frântură.” (Andrei Ursu)
| Editura | Polirom |
|---|---|
| ISBN | 9789734685813 |
| Număr de pagini | 384 |
| Formatul cărţii | 14.5 x 22.5 cm |
| Tip copertă | brosata |
| Data apariției | 2021 |
| Nou | Default |