Prin anvergură şi profesionalism, traducerea comentată a Noului Testament propusă de Cristian Bădilţă, specialist al creştinismului timpuriu, este o realizare unică în peisajul teologic şi cultural românesc. S-a urmat cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali. Traducerea îmbină criteriul fidelităţii cu eleganţa stilistică. Textul original poate fi consultat „în oglindă”. Amplul comentariu discută variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informaţiile necesare de ordin filologic, istoric si teologic. Editura Vremea
Teologiaspecifică "Evangheliei după Marcu" poate fi înţeleasă cel mai bine prin contrast cu Evanghelia după Ioan. În cazul celei de-a patra evanghelii, Pătimirile lui Iisus apar estompate sau mai bine zis sublimate. La Ioan, răstignirea echivalează cu apoteoza lui Iisus, cu intrarea Lui în slavă. Dimpotrivă, Marcu insistă tocmai asupra suferinţei Mântuitorului, reactualizând figura „dreptului chinuit“ din Cartea lui Isaia. Pătimirile constituie centrul de greutate al "Evangheliei după Marcu", teologia propusă de autor fiind una a suferinţei, nu una a glorificării. De altminteri, textul iniţial se încheia cu scena mormântului gol şi cu ezitarea femeilor de a duce apostolilor vestea Învierii lui Iisus. Abia în secolul al II-lea s-a adăugat la final un paragraf „optimist“, menit să atenueze tragismul acestui final originar.
Prin anvergură şi profesionalism, traducerea comentată a Noului Testament propusă de Cristian Bădilţă, specialist al creştinismului timpuriu, este o realizare unică în peisajul teologic şi cultural românesc. S-a urmat cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali. Traducerea îmbină criteriul fidelităţii cu eleganţa stilistică. Textul original poate fi consultat „în oglindă”. Amplul comentariu discută variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informaţiile necesare de ordin filologic, istoric si teologic. Editura Vremea
Teologiaspecifică "Evangheliei după Marcu" poate fi înţeleasă cel mai bine prin contrast cu Evanghelia după Ioan. În cazul celei de-a patra evanghelii, Pătimirile lui Iisus apar estompate sau mai bine zis sublimate. La Ioan, răstignirea echivalează cu apoteoza lui Iisus, cu intrarea Lui în slavă. Dimpotrivă, Marcu insistă tocmai asupra suferinţei Mântuitorului, reactualizând figura „dreptului chinuit“ din Cartea lui Isaia. Pătimirile constituie centrul de greutate al "Evangheliei după Marcu", teologia propusă de autor fiind una a suferinţei, nu una a glorificării. De altminteri, textul iniţial se încheia cu scena mormântului gol şi cu ezitarea femeilor de a duce apostolilor vestea Învierii lui Iisus. Abia în secolul al II-lea s-a adăugat la final un paragraf „optimist“, menit să atenueze tragismul acestui final originar.
Validate your login