Evanghelia lui Iuda

In ciuda titlului sobru, de exegeza stiintifica, Evanghelia lui Iuda se citeste cu sufletul la gura, marcand o adevarata redescoperire a bucuriei lecturii. Subtil cunoscator al istoriei si mitologiei, scriitorul se dovedeste un fin cunoscator al psihologiei cititorului, al carui interes trebuie sa ramana treaz pe parcursul naratiunii. Un roman istoric, o cronica de moravuri, o sarada religioasa, acestea (si altele inca) sunt tot atatea ipostaze sub care "Evanghelia lui Iuda" ni se infatiseaza. Reusita rezida tocmai in virtuozitatea autorului de a cumpani ingredientele, topindu-le cu mestesug in fluxul naratiunii, opera astfel rezultata inscriindu-se undeva intre "Memoriile lui Hadrian" si "Numele trandafirului", cu accente din Borges sau Eloade.