Familia ca pacient. Terapia conflictelor in cuplu si familie

Când se recomandă o terapie de familie? Pentru cine poate fi realmente de ajutor și sub ce forme? Ce înseamnă că o întreagă familie este disfuncțională? Pe baza unor sugestive studii de caz și a unor reconfigurări teoretice, Horst-Eberhard Richter prezintă oportunitățile, dar și limitele terapiei de familie, plecând de la descrierea "nevrozelor familiale" ce se exprimă prin mariaje nefericite, relații domestice chinuitoare sau eșecul școlar al copiilor. 

Cartea oferă sfaturi utile privind adaptarea eficientă a cadrului și tehnicilor la travaliul cu familia-pacient, paralele între tulburările individuale și cele familiale (sunt descrise, de exemplu, familii "isterice", "paranoide" sau "anxioase") și soluții pentru mai buna înțelegere a relațiilor dintr-o familie marcată adesea de codependențe, culpabilizări, abuzuri și lipsă de comunicare. Punctul focal al terapiei de familie constă în vindecarea simptomelor pacientului (adult sau copil) plecând de la un tratament al întregii familii, pe baza conștientizării relațiilor intepersonale secrete care perturbă liniștea căminului. 

Horst-Eberhard Richter (1923–2011), medic și psihanalist, a fost director al Clinicii de Medicină Psihosomatică din Giessen, unde, în anii 1960, a pus bazele psihoterapiei familiale de orientare psihanalitică.

Deseori vedem cum un individ cu tulburări emoționale nu se poate însănătoși atâta vreme cât familia are nevoie de un membru pe post de țap ispășitor sau de copil-problemă, pentru a putea canaliza o tensiune din cadrul grupului, care altfel ar fi de nesuportat. – Autorul

Pe când aveam 20 de ani, lectura cărții lui Richter devenise un drog pentru mine. Îmi trezise curiozitatea pentru cercetarea legăturilor dintre psihic și societate, temă ce avea să devină centrul intereselor mele profesionale. Ce-am citit atunci a fost ca o "revelație". – Hans Jürgen Wirth, profesor de psihanaliză la Universitatea din Bremen