Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca (vol. V)

Mihai Dim. Sturdza, coordonator si coautor  |  Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca – Enciclopedie istorica, genealogica si biografica, vol. V – Ceaur – Cuza. 

CORINT BOOKS, 2018. 

Extras de la p. 317 – COSTACHESTII. Istorie si genealogie (autor – Ion T. Sion)

Familia de boieri Costache poate fi inclusa in randul acelora cu minim interes in a lasa stiri exacte despre obarsia ei. Informatiile mai mult ipotetice din Izvodul Costachesc puse pe seama marilor reprezentanti ai neamului de la sfarsitul secolului XVII si inceputul celui urmator, ca si spitele de neam, fantezist intocmite la mijloc de secol XIX, rezultat al ambitiilor unui descendent ce-si urca originea pana la marele vornic Boldur, ba chiar si mai in urma, au darul mai mult sa abata atentia de la adevar, decat sa-l releve. De aici au rezultat si numeroasele erori si confuzii. Nu poate fi negat faptul ca familia Costache a intrat in posesia unor sate si mosii stapanite anterior de catre Bolduresti. A fost usor, deci, sa se presupuna o filiatie din acestia, pe criteriul ca functiona in vremea aceea “datina protimisisului”, regula care, desi nu este universal valabila si respectata, este destul de frecventa in Evul Mediu romanesc. Astfel, la un 30 martie (anul aproximativ 1632-1633), Mares din Nanesti, tinutul Tecuci, vinde ocina si mosia lui “din sat din Tomcesti, din batranul popei lui Vasilie, (...) dumisali lui Costin postelnicul” dupa ce “si-au intrebat  Mares pre toti razasii sa le vanza acea ocina si razasii n-au vrut sa o cumpere”. Alt  exemplu, de mai tarziu. Un Stefan din Paulesti vinde partea sa de sat si de mosie, cu zapis din 6 noiembrie 1696, lui Ion Palade fost vtori logofat, strain de neam si de loc, cand vanzatorul “cazuse la o nevoie” si, deoarece “nime din razesii mei neapucandu-sa sa ma scoata din aceasta nevoie, am agiunsu la dumnialui logofatul cu voea tuturor razasilor”. Situatii de acest fel pot fi intalnite si in alte numeroase acte. Si constatam acest lucru chiar in cazul Costachestilor, din moment ce nu exista niciun indiciu din care sa rezulte descendenta lor din Boldur prin presupusa filiatie. Caci, avand in fata doua familii de evidenta notorietate in epoca si in posteritate, este greu de inteles cum de nimeni dintre ramurile Costachesti mai vechi sa nu fi avut cunostinta si posibilitatea de a-si ilustra ascendenta invocand intr-un fel oarecare personalitatea marelui vornic al lui Stefan cel Mare si sa o faca abia dupa mai bine de trei secole. Daca filiatia ar fi fost reala, n-ar fi stiut-o, de pida, Costache slugerul, primul cu acest nume, devenit patronim pentru urmasi? Si sa se descopere aceasta filiatie de catre un urmas din secolul XIX, Gheorghe Costache, la interval de zece generatii distanta?

Lucrurile nu stau asa, caci atat marele vornic Boldur, cat si urmasii lui sunt consemnati documentar, ca si alte numeroase cazuri de boieri, cu prenume si nume: Sima Boldur, Andrusco Boldur, Giurgea Boldur, indicandu-li-se ultimilor doi descendenta din primul.