Fără ideal

La nivel filozofic, romanul pune în discuţie criza culturii de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ros de scepticism, incapabil de a-şi canaliza energia spre un ţel anume, protagonistul principal devine exponentul unei atitudini estetice în sine (îşi contemplă propriile stări şi trăiri psihice), fără nici o finalitate practică. Prin intermediul său, Sienkiewicz realizează un convingător portret al decadentului în literatura polonă, dezvăluind degenerarea simţului patriotic al nobilimii poloneze, anacronismul unor forme de viaţă şi nevoia de reîmprospătare a resurselor culturale. Sinuciderea personajului este semnificativă în acest sens.