Făt-Frumos, Fiul Iepei

Și băiat ca acela nici că mai era altul prin meleagurile acele: era frumos și creștea ca din apă; cât creștea el într-o zi, altul creștea într-un an. Și când a implinit anul, socotind băiatul, în gândul său, că-i destul de voinic, s-a dus prin codru și a chitit un copac care era mai gros, pe care a vrut să-l smulgă din pământ, dar n-a putut. Văzând el că s-a încurcat în slăbiciune, s-a întors plin de mâhnire la mamă-sa și a rugat-o că să-i mai deie încă un an de zile țâță. Mamă-sa l-a mai lăsat un an de zile să sugă, și la anul, ducându-se băietul iar în codru la stejarul cu pricina și umflându-l în brațe, l-a smuls din pământ ca pe o buraiană și l-a zvârlit într-o tihăraie ca pe o surcică.