Femei fără bărbați
Femei fără bărbaţi urmăreşte destinele întreţesute a cinci personaje care ajung să trăiască laolaltă într-o casă cu grădină de la periferia Teheranului zilelor noastre. Romanul explorează poveştile de viaţă ale acestora şi provocările cu care se confruntă în încercarea de a-şi duce traiul în absenţa bărbaţilor şi departe de constrângerile impuse de familie, de societatea iraniană şi de cultura islamică. Deşi pe parcursul său au loc unele dispute legate de onoare, virginitate, dar şi de alte aspecte ale vieţii cotidiene strict reglementate, Femei fără bărbaţi este un roman despre oameni şi nu despre idei, dezvăluind o lume complexă, plină de suferinţă şi abuzuri, însă şi de forţă feminină şi speranţă, în inima căreia irupe un tip aparte de realism magic, de sorginte orientală.
Romanul a inspirat în anul 2009 o celebră ecranizare, pentru care regizoarea Shirin Neshat a obţinut Leul de Argint la Festivalul de film de la Veneţia.
Femei fără bărbaţi urmăreşte destinele întreţesute a cinci personaje care ajung să trăiască laolaltă într-o casă cu grădină de la periferia Teheranului zilelor noastre. Romanul explorează poveştile de viaţă ale acestora şi provocările cu care se confruntă în încercarea de a-şi duce traiul în absenţa bărbaţilor şi departe de constrângerile impuse de familie, de societatea iraniană şi de cultura islamică. Deşi pe parcursul său au loc unele dispute legate de onoare, virginitate, dar şi de alte aspecte ale vieţii cotidiene strict reglementate, Femei fără bărbaţi este un roman despre oameni şi nu despre idei, dezvăluind o lume complexă, plină de suferinţă şi abuzuri, însă şi de forţă feminină şi speranţă, în inima căreia irupe un tip aparte de realism magic, de sorginte orientală.
Romanul a inspirat în anul 2009 o celebră ecranizare, pentru care regizoarea Shirin Neshat a obţinut Leul de Argint la Festivalul de film de la Veneţia.
Shahrnush Parsipur s‑a născut în 1946 în Teheran, Iran. A urmat sociologia la universitatea din capitală, iar după aceea a studiat limba şi filozofia chineză la Sorbona. Întoarsă din Franţa înainte de a‑şi termina studiile, în 1979, în toiul Revoluţiei islamice iraniene, a fost arestată în urma unei neînţelegeri şi a petrecut mai bine de patru ani în închisoare. Mai târziu, a fost încarcerată din nou pentru opiniile sale disidente. Şi‑a făcut debutul literar cu povestiri, iar în 1976 i‑a apărut primul roman, Câinele şi iarna cea lungă. Scrierile sale au atras atenţia cercurilor literare autohtone, dar şi a unor scriitori occidentali, iar în 1992 a fost invitată într‑un turneu în America şi în mai multe ţări din Europa. La revenirea în Iran, a constatat că în ţară publicarea cărţilor sale fusese interzisă. A revenit în SUA, unde locuieşte şi în prezent. De aceeaşi autoare, la Editura Polirom a mai apărut volumul Memorii din închisoare (2015).
| Editura | Polirom |
|---|---|
| Colecție | Top 10 |
| ISBN | 9789734690398 |
| Traducător | Cristina Ciovarnache |
| Număr de pagini | 160 |
| Formatul cărţii | 11 x 18 cm |
| Tip copertă | brosata |
| Data apariției | 2022 |