Fetița și ploaia

Ilustrații de Jan Kudláček

Ploaie, vrei să ne jucăm? Eu alerg după tine și tu alergi după mine!

O fetiță ar vrea să se joace, dar strada e pustie. Ceilalți copii poate că sunt ținuți în casă pentru că, pe cerul de vară, soarele a dispărut și norii se tot adună. O să vină ploaia, firește. Cum să te mai joci afară? Dar e de ajuns o picătură – plici! – pentru ca joaca să înceapă. Cum să nu țopăi într-o băltoacă, dacă ea singură ți-a ieșit în cale?

Ploaia devine un personaj – e vie și se copilărește în această carte în care Milena Lukešová și Jan Kudláček (doi autori de cărți pentru copii foarte cunoscuți în Cehia și publicați acum pentru prima dată în România) ne invită să ne gândim la valoarea lucrurilor simple, la bucuria pe care o putem găsi în cele mai banale împrejurări.

Emoția nu lipsește – ploaia căutând-o pe fetiță într-o mare de umbrele indiferente sau revărsarea de culori de la final, când textul se transformă în poezie, descriind renașterea lumii în lumina soarelui ieșit dintre nori, ne poartă dincolo de desfășurarea aparent simplă a poveștii. Mesajul e subtil și e, de fapt, o invitație. Ce-ar fi să ne copilărim din când în când?

Și, dragi părinți, stați liniștiți: fetița din carte s-a dus în casă ca să-și ia pelerina de ploaie și cizmele de cauciuc. Nu că i-ar fi fost neapărat necesare.

Dintr-odată, fetița a văzut totul
în albastru, în mov,
în galben, în verde
și cine mai știe cum
atunci când,
sub strălucirea curcubeului,
a plouat peste copaci,
peste flori,
peste broscuță,
peste fetiță.

MILENA LUKEŠOVÁ (născută Kořínková, 1922–2008) a fost una dintre cele mai îndrăgite autoare cehe de cărți pentru copii. Cărțile sale au fermecat numeroase generații, nefiind tributare unui anumit mod de a scrie – și mai ales de a scrie pentru copii – dintr-o perioadă sau alta. Prin autenticul și perenitatea lor, operele sale au reușit, în mare măsură, să evite problemele politice, atât de dificil de ocolit în vremurile când a creat autoarea. Cariera sa a cunoscut un indiscutabil apogeu odată cu epoca de relativă democratizare a vieții social-politice din Cehoslovacia din anii ‘60. Milena Lukešová și-a făcut meseria cu sinceritate și cu o neobișnuită pasiune și, mulțumită că nu o obligă nimeni să slăvească partidul comunist cehoslovac și cuceririle orânduirii socialiste, e adevărat că nu și-a pus nici problema să treacă de partea cealaltă a baricadei, în tabăra protestatară. Or, tocmai acest echilibru fragil, pe care a căutat cu toate puterile și a reușit cu greu să îl mențină în carieră și în viață, a costat-o liniștea ultimelor patru decenii de existență: acuzată de autorități, după invazia sovietică din 1968, de a se fi implicat prea puțin în educația politică a tinerelor generații, demisă din funcția de redactor la Editura de Stat pentru Copii (rebotezată Albatros tocmai în fatidicul an al invaziei) și redusă la statutul de colaborator extern, autoarea nu are de ales și, puțin câte puțin, se apropie de arta cehoslovacă underground și de instituțiile de cultură și învățământ occidentale care manifestă interes pentru colaborarea în domeniul atât de drag autoarei al literaturii pentru copii. În schimb, după 1989, avea să i se reproșeze tocmai lipsa de atitudine combativă la adresa socialismului, fapt care, în 1998, avea să o determine să emigreze definitiv în Statele Unite, acolo unde fratele său Igor își găsise un cămin și își construise o carieră încă din anul 1948.

JAN KUDLÁČEK (1928–2017) a fost atras încă din prima tinerețe de arta plastică sub forma desenului, graficii, picturii, acuarelei și schiței, dar avea să-și găsească adevărata vocație abia în anul 1964, când a început să ilustreze cărți. Este considerat drept unul dintre artiștii care au influențat la nivel mondial acest domeniu și, dacă în ceea ce privește celelalte forme de artă plastică s-a dovedit un desăvârșit cunoscător atât al tehnicilor clasice, cât și al celor moderne, în schimb, în materie de ilustrație de carte a realizat mai mult decât atât – a fost creator de tehnici și metode cu totul noi, de mare originalitate, pe care contemporanii și le-au însușit cu entuziasm. Datorită talentului său de excepție, artistul a fost promovat în permanență de către toate regimurile politice care s-au perindat în țara sa: deși a reușit să termine prima facultate, de Grafică, înainte de anul 1948, regimul comunist (atât cel de tip stalinist din anii ‘50, cât și acela ceva mai democratic din deceniul următor, ba chiar și posttotalitarismul „normalizator“ din perioada 1969–1989) s-au întrecut în a se folosi de numele lui Kudláček spre a-și dovedi caracterul „democratic“ și „deschiderea către artă și cultură“. Așa cum era de așteptat, această formă de „protecție politică“ i s-a reproșat artistului după căderea regimului comunist, dar, la nivelul său, asemenea critici nu aveau cum să-l afecteze, cu condiția ca el să reacționeze la ele cu discreția cuvenită. Iar Kudláček a avut inteligența de a o face; ca atare, strângând din dinți, zâmbind și tăcând, artistul a scăpat de acuzațiile de colaboraționism cu regimul comunist. Oricum, dacă nu ar fi reușit singur să se salveze din această situație, arta sa și prestigiul internațional de care se bucură ar fi făcut-o pentru el. A fost premiat la Târgul de carte pentru copii de la Bologna din 1972.

MIRCEA DAN DUȚĂ (n. 1967) este poet, filmolog și traducător. Publică în principal în România și Cehia, dar unele dintre textele sale au fost traduse și publicate în Marea Britanie, SUA, India, Italia, Slovacia, Bulgaria, Muntenegru, Kossovo. A tradus din cehă/slovacă, dar și din polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză în română și/sau în cehă. Publică volume și articole de specialitate (în domeniul teoriei, criticii și istoriei literare sau de film). Este membru al PEN Cehia și unul dintre cei mai activi organizatori de programe și schimburi culturale (în principal literare) între Cehia, Slovacia și România.