Frica. O umbră întunecată ce ne însoțește de-a lungul vieții

Psihologii au studiat și catalogat meticulos multiplele forme ale anxietății, iar literatura de specialitate pe această temă este vastă. Cu toate acestea, rar se întâmplă ca oamenii să folosească acest construct teoretic, separat de experiență. Vorbesc, în schimb, despre frică. Le face sângele să înghețe, genunchii să li se taie, îi ține treji noaptea. În cartea de față sunt aduse în discuție șase mari frici din viață: frica de prăbușire psihică, frica de singurătate, frica de intimitate, frica de vătămare, frica de succes și frica de moarte, care sunt examinate din diferite perspective. Avem astfel acces la un tablou de profunzime al aspectelor aflate în spatele fricilor care ne ajută să înțelegem să ne simțim mai aproape de experiențele celor din jur, să îi înțelegem mai bine și să fim mai pregătiți să-i ajutăm să-și gestioneze propriile frici.

Salman Akhtar este profesor de psihiatrie la Jefferson Medical College și psihanalist-formator în cadrul Centrului Psihanalitic din Philadelphia. La Editura Trei au apărut Sursele suferinței, Sursele bucuriei și Intervenții neobișnuite. Modificări ale cadrului, metodei și relației în psihanaliză și psihoterapie.

De la vârsta dobândirii autonomiei de mișcare, o imagine definitorie a fricii timpurii normale de singurătate o constituie scena unui copil rătăcit, plângând cu disperare într‑un magazin. Sentimentul de protecție și siguranță a dispărut. Conexiunea s‑a rupt. Adulții din apropiere se îndreaptă repede spre acel copil, până când unul ajunge la el și se conectează.Ceilalți încep s‑o caute pe mamă. Iar mama, odată conștientă de absența copilului, îl caută disperată. Din depozitele inconștiente și conștiente ale memoriei, în care s‑au păstrat amintirile lor timpurii, majoritatea adulților știu că sunt martorii unei nevoi disperate de protecție și siguranță.
Autorii

Frica de succes este cea mai comună dintre fricile cu care ne întâlnim în cadrul clinic. Autosabotarea înainte de atingerea succesului complet și colapsul catastrofic sau decompensarea emoțională care survin în urma realizării unor îndelung prețuite obiective sunt întâlnite în mod repetat în multe situații clinice. În aceste situații, nu ne confruntăm tocmai cu preocuparea realistă sau cu frica justificată. Făptașul este vinovăția sau anxietatea inconștientă, care trebuie căutată, identificată, categorisită, clarificată și elaborată, în termenii conținuturilor unei fantasme inconștiente centrale.
Autorii