funa máro

Există o „lume a ideilor și a frumosului, a adevărului și a dreptății“

Poezia de început a lui Nicolae Prelipceanu rezultă dintr-o „lectură“ a lumii, este rodul ivirii, din timp în timp, a unui moment al contemplării. […] De cele mai multe ori, ea este alcătuită din scurte încordări ideatice, din coagulări de sens ce au loc pe parcursul unei relatări, al rememorării unei întâmplări. - Eugen Negrici, 1999

E limpede că pentru Nicolae Prelipceanu, poet totodată al vibrației civice și deconstrucționist al minciunii sociale, există o „lume a ideilor și a frumosului, a adevărului și a dreptății“. […] Dar este la fel de limpede că în viziunea sa sceptică, relativistă asupra lucrurilor, […] o asemenea lume, de esență platoniciană, se intersectează extrem de rar cu lumea noastră terestră. […] O „lume răsturnată cu josul în sus“. Mai impresionant e faptul că nu avem de-a face aici, cum s-ar putea presupune, cu o „gândire“ ivită dintr-o înțelepciune „negativă“, acumulată insidios, odată cu trecerea anilor, ci de o perspectivă profundă, care străbate, precum o falie ce lasă să se vadă abisurile, întreaga poezie a lui Nicolae Prelipceanu. - Dan Cristea, 2014

NICOLAE PRELIPCEANU (n. 1942),poet, prozator, publicist și ziarist, redactor-șef al revistei „Viața Românească“. Autorul volumelor (selectiv): Turnul înclinat (1966), Întrebați fumul (1975), De neatins de neatins (1978), Fericit prin corespondență (1982), Binemuritorul (1996), Ce ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu (1999), la pierderea speranței (2013), Fantomateca (2014) – versuri; Vara unui fost campion de pian (1973), Tunelul norvegian (1979), Zece minute de nemurire (1983), Scara interioară (1988), Roman sub acoperire (2018) – proză; Dialoguri fără Platon (1976) – interviuri; Odioseea (2011) – articole publicistice.