Generation P

Absolvent de Litere şi poet ratat la începutul anilor '90, Vavilen Tatarski, eroul romanului Generation P, reuşeşte să pătrundă în noua lume a publicităţii ruseşti prin intermediul celei mai mari agenţii de publicitate din Moscova. Învârtindu-se într-un univers suprarealist, populat de mercenari PR, afaceri dubioase şi budism Zen, Tatarski porneşte, înarmat cu vodcă şi stupefiante, în căutarea sensului acestei culturi noi definite prin posesiuni materiale şi huzur. Ajutat de comunicarea cu spiritul lui Che Guevara, pe care îl surprindem producând un tratat despre identitate, consumism şi televiziune, acesta află, în cele din urmă, că politica şi toate evenimentele aşa-zis reale transmise la televizor sunt, de fapt, creaţii digitale şi că, în acest mozaic halucinant de reprezentări, se ascunde noua Rusie, o Rusie a gangsterilor, cocainei şi pieţei libere, un spaţiu tulburător a cărui morfologie este chiar morfologia culturii occidentale. Satiră a Rusiei contemporane şi a progeniturilor sale, care în anii '70 „au ales Pepsi exact la fel cum părinţii lor îl aleseseră pe Brejnev“, romanul confirmă încă o dată reputaţia lui Pelevin de observator fin şi ironic al lumii post-sovietice.

În general, Pelevin este preocupat de sensul condiţiei umane (sau de tot mai pronunţata lipsă a sa). În particular, însă, centrul său de interes se deplasează asupra schimbării care a avut loc în Rusia odată cu ascensiunea şi declinul lui Gorbaciov, în rândul „generaţiei care fusese programată pentru o viaţă în interiorul unei paradigme socio-culturale, dar care s-a trezit în cu totul alta“. Acest grup el l-a numit „generaţia P“, de la Pepsi, pentru că „în Rusia chiar a trăit o generaţie tânără, fără griji, care surâdea verii, mării şi soarelui – şi care a ales Pepsi“. Ce se întâmplă însă cu această generaţie odată cu invazia Coca-Cola şi a capitalismului, urmată de întoarcerea autoritarismului? „Atunci când reperele lumii reale se prăbuşesc, scrie Pelevin, acelaşi lucru se petrece şi în psihicul uman“. The New York Times
Viktor Pelevin reprezintă viitorul romanului rus. Satirele sale dau pulsul Rusiei post-sovietice, cu tot haosul său amoral, distopic… Cu împletirea sa de oriental şi ştiinţifico-fantastic, Pelevin are un loc asigurat în panteonul absurdului, alături de Gogol şi Bulgakov.
The Independent
Recunoscut drept unul dintre cei mai spectaculoşi scriitori ruşi contemporani, Viktor Pelevin s-a născut la Moscova în 1962. S-a înscris la Institutul Energetic din Moscova pentru a nu fi obligat să plece în armată, dar a urmat şi cursuri de creative writing la Institutul de Literatură „Maxim Gorki“; a lucrat o vreme într-o agenţie de publicitate, dar şi în redacţia revistei Nauka i relighiia. Printre cei care i-au influenţat literatura, el însuşi îi numeşte pe Bulgakov, Franz Kafka şi William S. Burroughs. Prima sa povestire a fost publicată în 1989, iar odată cu Omon Ra (1991) şi Zhizn nasekomyh (1993), a devenit cunoscut în toată lumea, fiind considerat de revista The New Yorker unul dintre cei mai talentaţi autori europeni sub treizeci şi cinci de ani. Au urmat alte romane, volume de povestiri şi eseuri, traduse cu succes în întreaga lume: Zheltaja strela (1993), Chapaev i Pustota (1996; Mitraliera de lut, Curtea Veche Publishing, 2006 ), Chisla (2004), Şlem ujasa (2005), Ampir V (2006), P5 (2008), Pelevin impunându-se ca unul dintre cei mai inovatori scriitori ruşi contemporani, datorită capacităţii sale de a inventa jocuri nesfârşite în care miturile naţionale şi cultura pop se întrepătrund în cea mai autentică manieră postmodernistă.