Gerul dintre ei

„Numai atât cât este absolut necesar sugestiei. Revelații care stârnesc curiozități familiale instabile, farse ale conștiinței când corpul este detașat de acțiunile fizice. Naratorul se plasează întotdeauna la o distanță confortabilă, reușind să evite cu ușurință sentimentul compasional, de care alții au abuzat cu succes. Obiectivism și realism senzorial sunt două mobile esențiale care însoțesc cititorul în interiorul fantomatului.
Atunci când ești conștient că orice dorință devine iluzie te întorci în timp, încercând să retrăiești acolo acele scurtmetraje pe care doar memoria ți le mai poate oferi. Sunt pagini care trebuie înțelese și dintr-o perspectivă stiințifică: dispariția absolută nu este posibilă, sau altfel spus nu murim cu adevărat niciodată. Mulți vor fi nervoși după primele pagini, unii chiar vor renunța, dar odată ieșiți din proximitatea confortului caustic sentimentul critic dispare, lăsând loc plăcerii ușor melancolice, amintindu-ne că suferința ne dezvăluie acea zonă obscură de care nu vrem să știm. Multe din poemele acestei cărți sunt fotografii care ți-au creat cândva vagi senzații de fericire, consumată în natură, alături de niște intelectuali anonimi.”

(V. Leac)