Tu ce fel de părinte ești: tâmplar sau grădinar? Alison Gopnik, una dintre cele mai importante specialiste din lume în psihologia copilului, susține că în epoca actuală există două tipuri de părinți: „tâmplari“ și „grădinari“. Tâmplarul se ghidează după ideea că orice copil poate fi modelat, la fel cum ai ciopli o bucată de lemn: făcând lucrurile potrivite, dobândind abilitățile potrivite, citind cărțile potrivite, va deveni un anumit tip de adult. Pe de altă parte, grădinarul este mai puțin preocupat de control, în schimb îi va oferi copilului un spațiu protejat în care să poată explora, îi va crea un ecosistem bogat și hrănitor, dar în același timp variabil, divers și dinamic – ca și când ar îngriji un copac. Autoarea explică paradoxurile vieții de părinte dintr-o perspectivă științifică și spulberă mitul unui „parenting de calitate“. În ultimii 30 de ani, acest concept și industria care îl înconjoară au transformat îngrijirea copiilor într-o muncă obsesivă, controlată și orientată spre obiective, menită să-i proiecteze pe adulții din viitor mai degrabă decât să-i crească pe copiii din prezent. Urmarea? Părinții și copiii devin anxioși, tensionați și nefericiți. Alison Gopnik ne propune să întoarcem foaia.
Alison Gopnik, una dintre cele mai importante specialiste din lume în psihologia copilului, susține că în epoca actuală există două tipuri de părinți: „tâmplari“ și „grădinari“. Tâmplarul se ghidează după ideea că orice copil poate fi modelat, la fel cum ai ciopli o bucată de lemn: făcând lucrurile potrivite, dobândind abilitățile potrivite, citind cărțile potrivite, va deveni un anumit tip de adult. Pe de altă parte, grădinarul este mai puțin preocupat de control, în schimb îi va oferi copilului un spațiu protejat în care să poată explora, îi va crea un ecosistem bogat și hrănitor, dar în același timp variabil, divers și dinamic – ca și când ar îngriji un copac.
Autoarea explică paradoxurile vieții de părinte dintr-o perspectivă științifică și spulberă mitul unui „parenting de calitate“. În ultimii 30 de ani, acest concept și industria care îl înconjoară au transformat îngrijirea copiilor într-o muncă obsesivă, controlată și orientată spre obiective, menită să-i proiecteze pe adulții din viitor mai degrabă decât să-i crească pe copiii din prezent. Urmarea? Părinții și copiii devin anxioși, tensionați și nefericiți. Alison Gopnik ne propune să întoarcem foaia.
