Guvernarea de sine si guvernarea celorlalti

Cel sarac, cel nefericit, cel slab, cel care nu are decit lacrimile… atunci cind este victima unei injustitii, ce poate sa faca cel lipsit de putere? Nu poate sa faca decit un singur lucru: sa se intoarca impotriva celui puternic. Si in mod public, in fata tuturor, la lumina zilei, in fata acelei lumini care ii lumineaza pe toti, el i se adreseaza potentatului si ii spune ce nedreptate a comis. Iar in acest discurs al nedreptatii proclamate de catre cel slab impotriva celui puternic exista si un anumit mod de a-ti evidentia propriul drept, ca mod de a-l sfida pe cel puternic şi de a-l pune, intr-o anumita masura, in duel, in confruntare, de a-l face sa infrunte adevarul propriei nedreptati… Or, acest discurs al nedreptatii, acest discurs care atrage atentia asupra nedreptatii comise de catre cel puternic prin gura celui slab – ei bine, acest discurs are un nume. Discursul prin care cel slab, cel lipsit de putere, in ciuda slabiciunii sale, isi asuma riscul de a-i reprosa celui puternic nedreptatea pe care acesta a comis-o, acest discurs se numeste, tocmai, parrêsia. Foucault, cel care, intr-o zi, s-a proclamat in mod provocator un „optimist fericit”, a fost un om in pericol si care, fara sa se laude cu asta, a avut un simt ascutit al primejdiilor la care sintem expusi, interogindu-se pentru a afla cine sint cei ce ne ameninta si cine sint cei cu care putem temporiza. De aici importanta pentru el a notiunii de strategie si de aici jonglarea cu ideea ca ar fi putut, daca hazardul ar fi hotarit altfel, sa devina un personaj de stat (un consilier politic), dar si un scriitor… un pur filosof ori un muncitor necalificat, deci un fitece sau un fitecine. In orice caz, un om in mers, singuratic, tainic si care, din cauza asta, neincrezator in toate prestigiile interioritatii, refuza capcanele subiectivitatii, cautind unde si cum este cu putinta un discurs de suprafata, scinteietor, dar fara miraje, deloc strain, cum au putut crede unii, cercetarii adevarului, ci lasind sa se vada (dupa multi altii) primejdiile acestei cercetari, precum si relatiile sale ambigue cu diversele dispozitive ale puterii.