Hronicul măscăriciului Vălătuc

Spre deosebire de perioada interbelică, în care s-a remarcat ca un răsfățat al lumii culturale, în anii de după al doilea război mondial Păstorel a fost mai puțin agreat de regimul comunist, pe seama căruia scrisese anumite epigrame devenite repede folclor. Se refugiază în traduceri și în celebrele gastronomice, dar nu va scăpa de represalii, de vreme ce niciunui regim totalitar nu i-a convenit vreodată libertatea râsului. Chiar dacă unele texte subversive pe seama realităților socio-politice au fost puse în mod eronat sub semnătura sa, va fi condamnat în celebrul lot de intelectuali Noica-Pillat, suportând detenția politică în ultima parte a vieții sale. Ironizând prin supralicitare convențiile literare (de pildă, cea a manuscrisului găsit sau autoritatea criticii) și convențiile istoriografice (…), Al.O. Teodoreanu construiește în Hronicul măscăriciului Vălătuc una dintre cele mai provocatoare lumi ficționale din interbelicul românesc. O lume în care „blagosloviții ieșeni” și semenii lor de peste Milcov trăiesc pasional și chefuiesc neobosit, iar fericitul cititor nu poate fi decât contaminat de religia sănătoasă a seninătății și râsului.
Loredana CUZMICI