I.L. Caragiale. Fatalitatea ironică

Cu subtilitate hermeneutica, dar si cu o atitudine destins-ludica, Mircea A. Diaconu il (re)interpreteaza pe Caragiale in cheia unui existentialism combinat ingenios cu viziunea si cu strategiile textualiste. Exegetul devoaleaza structura labirintica a universului caragialian, pe care il percepe ca fiind construit aproape exclusiv „din cuvinte” si a carui iluzorie „insurubare in real” ar denunta, de fapt, fatalitatea unui transcendent vid. O fatalitate prin excelenta ironica.