Idiss

„O cronică de familie dar și un omagiu la adresa pământului ce i-a adăpostit familia, și anume Franța înainte de Ocupație. Tulburător.” (Marianne)

„Forța acestei scrieri rezidă în capacitatea auto rului de a ne povesti toate acestea fără emfază, fără parafrază, fără a ne da lecții, urmărind destinul unei femei pe care îl putem califica, din nefericire, drept unul ordinar. Idiss a fost o femeie, o mamă, o bunică, ca mulți alții, fără excese, ce-a cunoscut ani de ferici re, dar și răul absolut… Toace acestea s-au întâmplat alături de noi, nu cu mult timp în urmă…” (La Tribune)

„Tulburătoare, această mărturie. Robert Badinter n-a scris niciodată despre istoria familiei sale, și iată că la 90 de ani își amintește de copilul care a fost și de Idiss, această bunică atât de iubită, și o face cu delicatețe, sobru și mai cu seamă emoționant. (…) Faptul că Robert Badinter povestește despre bunica sa e și pentru că Idiss încarnează, în ochii săi, marea tragedie a secolului XX.” (RTL)

„…această carte de amintiri semnată de Robert Badinter descrie traiectoria unei familii: trăsnăile unchilor săi, căsătoria din dragoste a tatălui său, reușita lui în comerțul cu blănuri, dorința sa de a urma o carieră intelec tuală, apoi asasinarea acestuia în lagă rul de la sobibor. În filigran, îl vedem și pe autor, adolescent, împreună cu fratele său, referindu-se la cele două identități și asumându-și această istorie evreiască europeană, unde Franța a reprezentat atât o alegere, cât și un pericol de moarte. O scriere directă și emoționantă care, pornind de la destinul unei familii, evocă importante idei umaniste..” (Toute La Culture)

Robert BADINTER (30 martie 1928, Paris – 9 februarie 2024, Paris), om politic, jurist și eseist francez. Licențiat în litere și drept al Universității din Paris (1948), obține o bursă a guvernului francez pentru un master în arte la Universitatea Columbia din New York (1949). Doctor în drept (1952), profesor la Universitatea din Dijon (1966), Besançon (1968-1969), Amiens (1969-1974), și în cele din urmă la Universitatea Paris I (1974), unde predă până în 1994, când devine profesor emerit. Paralel cu prodigioasa activitate profesională, cunoaște o strălucită carieră politică: este ministru al Justiției (1981-1986), apoi președinte al Consiliului Constituțional (1986-1995), sub președinția lui Francois Mitterrand. Între 1995 și 2011, este senator de Hauts-de-Seine.

În calitate de ministru al Justiției, Robert Badinter prezintă Adunării Naționale, pe 17 septembrie 1981, proiectul legii de abolire a pedepsei cu moartea, lege promulgată pe 9 octombrie 1981. În 1991, participă la elaborarea Constituției României. Din 1995, este președinte al Curții Europene de Arbitraj.

Se stinge din viață pe 9 februarie 2024, aducându-i-se un omagiu național în piața Vendôme din Paris, unde se află sediul Ministerului Justiției. Rămășițele sale pământești au fost transferate la Panteon în data de 9 octombrie 2025.