Imperiul binelui

Una dintre cele mai polemice cărți ale secolului XXI. „Dacă vrem cu adevărat să-l definim pe Muray, dincolo de „genial”, aș spune că este un om al epocii luminilor nefericit de epoca noastră.” (Élisabeth Lévy)

„Binele merge repede. Binele înaintează. Galopează. Urcă din toate părțile. Se întinde, crește, cîștigă teren, recrutează în fiecare minut noi misionari. Binele se înalță iute, astupă rînd pe rînd aproape toate ieșirile și interzice escapadele. El este cel ce rezidește de la început, într-o nouă Facere, ziua și noaptea, soarele și stelele, spațiul și timpul. De cînd cu Imperiul Binelui, Binele nu știe de glumă. Șapte anișori i-au fost destui pentru a curge, a se năpusti, a potopi, luînd și cărînd cu el tot ce i-a ieșit în cale, dărîmînd orice îi mai opunea rezistență, revărsîndu-se din albie, scrijelind malurile, aruncîndu-se infernal – pardon, paradisiac... –, răspîndindu-se peste tot, desfășurîndu-se, deplasîndu-se, cucerind și supunînd pe oricine ar fi fost ispitit să i se pună de-a curmezișul.

Acum și-a atins ținta. Sau aproape. Și se pierde satisfăcut în imensitatea Sărbătorii, ca un fluviu în marea promisă. Tot
ce a smuls în cursa lui demențială dăruiește azi, ca pe o mărturie a victoriei lor comune, curenților nesfîrșiți ai Sărbătorii în care se scufundă.”