În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului
Premiul PEN România 2020, acordat (post-mortem) lui Vintilă Mihăilescu
„O carte densă, în care Vintilă Mihăilescu a îndesat, cu grijă însă, atît gîndurile lui, fiind el însuşi propriul său psihanalist, cît şi tot ce a căutat (cu o ambiţie demnă de cel mai onest şi harnic cercetător) să ştie încercînd să înţeleagă ce sînt viaţa, boala şi moartea. O întreprindere la care nu s-ar fi angajat dacă nu ar fi avut ghinion – căci boala este un mare ghinion, care l-a adus în situaţia de a pătrunde într-un univers complicat, inedit: spitalul. Pe care, dincolo, dar şi în paralel cu autoanaliza lui, a încercat să-l vadă, să-l descifreze cu ochii observatorului social, evidenţiind relaţii dictate de statutul celui spitalizat, de reacţiile sale, dar şi de mecanismele de apărare – ale lui şi ale celor care-l înconjoară, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinţă. Această carte, care ne priveşte pe fiecare dintre noi, este scrisă de cineva care s-a uitat fix şi încăpăţînat în ochii vieţii şi, plecîndu-se elegant în faţa misterelor ei, aduce un minunat omagiu condiţiei umane.” (Aurora Liiceanu)
Cele două corpuri de acasă • Drumul spre spital • Spitalizarea • Domesticirea spitalului • Relaţia medic-bolnav • Boală, spital şi mecanisme de apărare • În-chipuiri ale corpului
O carte densa, in care Vintila Mihailescu a indesat, cu grija insa, atit gindurile lui, fiind el insusi propriul sau psihanalist, cit si tot ce a cautat (cu o ambitie demna de cel mai onest si harnic cercetator) sa stie incercind sa inteleaga ce sint viata, boala si moartea. O intreprindere la care nu s-ar fi angajat daca nu ar fi avut ghinion – caci boala este un mare ghinion, care l-a adus in situatia de a patrunde intr-un univers complicat, inedit: spitalul. Pe care, dincolo, dar si in paralel cu autoanaliza lui, a incercat sa-l vada, sa-l descifreze cu ochii observatorului social, evidentiind relatii dictate de statutul celui spitalizat, de reactiile sale, dar si de mecanismele de aparare – ale lui si ale celor care-l inconjoara, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinta. Aceasta carte, care ne priveste pe fiecare dintre noi, este scrisa de cineva care s-a uitat fix si incapatinat in ochii vietii si, plecindu-se elegant in fata misterelor ei, aduce un minunat omagiu conditiei umane. - Aurora Liiceanu
| Editura | Polirom |
|---|---|
| Colecție | Plural |
| ISBN | 978-973-46-6474-0 |
| Număr de pagini | 248 |
| Formatul cărţii | 14,5 x 22,5 cm |
| Tip copertă | broșată |
| Data apariției | 2019 |
Premiul PEN România 2020, acordat (post-mortem) lui Vintilă Mihăilescu
„O carte densă, în care Vintilă Mihăilescu a îndesat, cu grijă însă, atît gîndurile lui, fiind el însuşi propriul său psihanalist, cît şi tot ce a căutat (cu o ambiţie demnă de cel mai onest şi harnic cercetător) să ştie încercînd să înţeleagă ce sînt viaţa, boala şi moartea. O întreprindere la care nu s-ar fi angajat dacă nu ar fi avut ghinion – căci boala este un mare ghinion, care l-a adus în situaţia de a pătrunde într-un univers complicat, inedit: spitalul. Pe care, dincolo, dar şi în paralel cu autoanaliza lui, a încercat să-l vadă, să-l descifreze cu ochii observatorului social, evidenţiind relaţii dictate de statutul celui spitalizat, de reacţiile sale, dar şi de mecanismele de apărare – ale lui şi ale celor care-l înconjoară, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinţă. Această carte, care ne priveşte pe fiecare dintre noi, este scrisă de cineva care s-a uitat fix şi încăpăţînat în ochii vieţii şi, plecîndu-se elegant în faţa misterelor ei, aduce un minunat omagiu condiţiei umane.” (Aurora Liiceanu)
Cele două corpuri de acasă • Drumul spre spital • Spitalizarea • Domesticirea spitalului • Relaţia medic-bolnav • Boală, spital şi mecanisme de apărare • În-chipuiri ale corpului
Vintilă Mihăilescu (1951-2020) a fost profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). A fost visiting professor la numeroase universităţi şi centre de studii avansate din Canada, Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Belgia, Austria şi Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român. În 1990 a iniţiat organizarea Societăţii de Antropologie Culturală din România (SACR), al cărei preşedinte a fost între 1994 şi 2000. Între 1998 şi 2018 a fost colaborator permanent la revista Dilema (Veche), unde a deţinut rubrica „Socio‑hai‑hui”. A mai publicat : Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinaţia diferenţei (1999), Socio‑hai‑hui. O altă sociologie a tranziţiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani (2010). De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut Antropologie. Cinci introduceri (ed. I, 2007 ; ed. a II‑a revăzută şi adăugită, 2009), Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică (ed. I‑II, 2013), Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014), Apologia pîrleazului (2015), De ce este România astfel ? Avatarurile excepţionalismului românesc (coord., 2017), Hotel Ambos Mundos. Scurt eseu de antropologie borgesiană (2017), Etnogeneză şi ţuică (2018) şi În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului (2019).
Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou