Insemnari de la Jilava
Epuizat din stoc
SKU
a150730
15.75 LEI
Pe scurt
Primeasca Dumnezeu si suferinta mea, spre binele, spre inflorirea Neamului nostru. Durere langa durere, chin langa chin, suferinta langa suferinta, rana langa rana, pe trupuri si in suflet, mormant langa mormant, asa vom învinge... - Corneliu Zelea Codreanu
Fragment din volum:
“Vineri dimineata, 17 lunie
Miercuri pe la 5 a venit sotia mea si cu mama ei. Mi-au spus ca procesul meu in recurs nu s-a amanat cum era uzul, ci se judeca dupa masa la 5, continuand in sedinta de noapte. Sotia mea mi-a spus ca au chemat-o la Legiunea de jandarmi Baneasa, unde au tinut-o de dimineata pana la ora 1 si jumatate, pentru ca sa-i spuna ca nu mai are voie sa intre acasa, la Casa Verde, ca Vineri sa vina sa-si impacheteze lucrurile, iar Duminica, cu carutele, sa le duca unde va sti.
Era neagra la fata de suparare. Sa-ti scoti lucrurile din cuibul tau. Unde sa le duci? Unde sa stai? Eu, in inchisoare, sotia mea, fara nici un scut, aruncata pe drumuri, cu fata de mana.
Cata lipsa de omenie!... Cata lipsa de bunacuviinta!
Stam toti trei si ne gandim: unde? unde?
Dau si eu cateva adrese, de incercare. N-avem atatia bani ca sa putem plati o casa cu chirie...
l-am spus ca, daca mi se va respinge recursul, voi fi dus de aici la Doftana.
Ea vrea sa vina cu fata, sa locuiasca in satul de Ianga inchisoare.
I-am spus ca am lasat la Lizeta Gheorghiu dispozitii testamentare si am inceput sa le schitez in cateva cuvinte continutul.
Ele plangeau, si sotia mea si mama ei; fata are abia patru ani, nu intelege nimic din toata tragedia acestor momente, cand umbrele mortii incep sa bata peste gandurile unei familii.
Dupa cele 15 minute reglementare, au plecat.
Acum e Vineri dimineata, inca nu mi-a sosit raspunsul cu recursul.
Acasa la noi, la ora aceasta, sotia mea impacheteaza si-si plange toate nenorocirile.
Dar nu se poate. O sa ne intoarcem.
Vineri seara, 17 lunie
Acum o jumatate de ora au venit avocatii la mine si mi-au spus ca s-a respins recursul meu la Casatia Militara.
Erau cu totii tristi si abatuti.
Am stat cu ei vreo 15 minute. I-am intrebat cum s-au desfasurat dezbaterile. Mi-au spus in cateva cuvinte; ne-am despartit. M-am reintors in celula mea, m-am asezat pe marginea patului meu de scanduri si m-am rugat lui Dumnezeu, spunand rugaciunea „Tatal nostru"; Doamne, fie-n voia Ta."
Primeasca Dumnezeu si suferinta mea, spre binele, spre inflorirea Neamului nostru. Durere langa durere, chin langa chin, suferinta langa suferinta, rana langa rana, pe trupuri si in suflet, mormant langa mormant, asa vom învinge... - Corneliu Zelea Codreanu
Fragment din volum:
“Vineri dimineata, 17 lunie
Miercuri pe la 5 a venit sotia mea si cu mama ei. Mi-au spus ca procesul meu in recurs nu s-a amanat cum era uzul, ci se judeca dupa masa la 5, continuand in sedinta de noapte. Sotia mea mi-a spus ca au chemat-o la Legiunea de jandarmi Baneasa, unde au tinut-o de dimineata pana la ora 1 si jumatate, pentru ca sa-i spuna ca nu mai are voie sa intre acasa, la Casa Verde, ca Vineri sa vina sa-si impacheteze lucrurile, iar Duminica, cu carutele, sa le duca unde va sti.
Era neagra la fata de suparare. Sa-ti scoti lucrurile din cuibul tau. Unde sa le duci? Unde sa stai? Eu, in inchisoare, sotia mea, fara nici un scut, aruncata pe drumuri, cu fata de mana.
Cata lipsa de omenie!... Cata lipsa de bunacuviinta!
Stam toti trei si ne gandim: unde? unde?
Dau si eu cateva adrese, de incercare. N-avem atatia bani ca sa putem plati o casa cu chirie...
l-am spus ca, daca mi se va respinge recursul, voi fi dus de aici la Doftana.
Ea vrea sa vina cu fata, sa locuiasca in satul de Ianga inchisoare.
I-am spus ca am lasat la Lizeta Gheorghiu dispozitii testamentare si am inceput sa le schitez in cateva cuvinte continutul.
Ele plangeau, si sotia mea si mama ei; fata are abia patru ani, nu intelege nimic din toata tragedia acestor momente, cand umbrele mortii incep sa bata peste gandurile unei familii.
Dupa cele 15 minute reglementare, au plecat.
Acum e Vineri dimineata, inca nu mi-a sosit raspunsul cu recursul.
Acasa la noi, la ora aceasta, sotia mea impacheteaza si-si plange toate nenorocirile.
Dar nu se poate. O sa ne intoarcem.
Vineri seara, 17 lunie
Acum o jumatate de ora au venit avocatii la mine si mi-au spus ca s-a respins recursul meu la Casatia Militara.
Erau cu totii tristi si abatuti.
Am stat cu ei vreo 15 minute. I-am intrebat cum s-au desfasurat dezbaterile. Mi-au spus in cateva cuvinte; ne-am despartit. M-am reintors in celula mea, m-am asezat pe marginea patului meu de scanduri si m-am rugat lui Dumnezeu, spunand rugaciunea „Tatal nostru"; Doamne, fie-n voia Ta."
| Editura | Evdokimos - Fundatia Profesor George Manu |
|---|---|
| ISBN | 978-606-93924-7-8 |
| Număr de pagini | 84 |
| Formatul cărţii | 200x140 |
| Tip copertă | necartonata |
| Data apariției | 2017 |
Scrie o recenzie