Integrarea României în sfera de influență sovietică (1944–1947)

în stoc
SKU
a259635
Preț special 56.18 LEI Preț standard 74.90 LEI
Pe scurt
Pornind de la câteva întrebări esențiale – De ce a ajuns cel mai redus și dezorganizat partid comunist est-european de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial să se transforme, câteva decenii mai târziu, în partidul comunist est-european cu cel mai mare număr de membri? Cum a fost posibilă o astfel de contradicție? Și cum o putem aborda și înțelege, altfel decât prin clișeele dreptei intelectuale? –, autorul încearcă să elucideze contextul politic extrem de complex și de volatil al României postbelice.
Mai multe informații
EdituraCorint
Colecție Corint Istorie
ISBN 9786060882961
Număr de pagini 592
Formatul cărţii 13 x 20 cm
Tip copertă Brosata
Data apariției 2023
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsIntegrarea României în sfera de influență sovietică (1944–1947)
Rating-ul tău

Pornind de la câteva întrebări esențiale – De ce a ajuns cel mai redus și dezorganizat partid comunist est-european de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial să se transforme, câteva decenii mai târziu, în partidul comunist est-european cu cel mai mare număr de membri? Cum a fost posibilă o astfel de contradicție? Și cum o putem aborda și înțelege, altfel decât prin clișeele dreptei intelectuale? –, autorul încearcă să elucideze contextul politic extrem de complex și de volatil al României postbelice.

Nu putem descifra prezentul dacă nu știm decât să condamnăm trecutul, așa cum nu putem pătrunde trecutul dacă urmărim, conștient sau nu, să substituim condamnarea înțelegerii. Iată de ce sarcinile științifice pe care le avem când vine vorba de investigarea trecutului într-un context în care structura de clasă a interbelicului a dispărut de mult, dar inerția ideologică a perioadei mai puțin sunt cu atât mai mari. Vechea structură de clasă nu mai există, dar vechea inerție ideologică interbelică a supraviețuit și s-a actualizat cum nu se poate mai bine, chiar după o jumătate de secol de socialism de stat care nu a făcut decât să o păstreze în amorțire, aceasta așteptând parcă momentul propice pentru a reveni în poziția discursivă privilegiată cu care a fost obișnuită – teafără, nevătămată și în pas cu vremurile. E cumva o lecție neasimilată aici sau o simplă speculație dialectică?

Emanuel Copilaș