Între două lumi. Despre putere și neputință în Iran

în stoc
SKU
a264738
42.00 LEI
Pe scurt
Iranul este o țară a paradoxurilor. Nimic nu este ceea ce pare a fi. Printre acestea se include și faptul că Iranul este societatea cu cea mai mare orientare pro-americană din regiune. În timp ce cursul politic al țării este determinat de un sistem anti-american. Este vorba de o țară în care o femeie valorează doar jumătate dintr-un bărbat în fața legii, dar în care 57% dintre studenți sunt femei. Femeile trebuie să-și ascundă feminitatea în spatele vălului, a chadorului sau hijabului, iar în același timp consumul de produse cosmetice este cel mai mare din regiune, după Arabia Saudită. Mulți membri ai familiei liderului revoluționar Ruhollah Khomeini au intrat între timp în opoziție, sunt în exil, reduși la tăcere sau uciși. Hossein Shariatmadari, redactorul-șef al ziarului ultra-conservator Keyhan, reprezentant al liderului Revoluției și opozant declarat al Acordului Nuclear, mi-a spus că o apropiere față de Occident trebuie împiedicată cu orice preț, asta în timp ce stătea în fața computerului său Apple.” Natalie Amiri
Mai multe informații
EdituraCetatea de Scaun
ISBN 9786065376526
Traducător Cristina Badea-Gutu
Număr de pagini 270
Formatul cărţii 13 x 20 cm
Tip copertă broșată
Data apariției 2023
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsÎntre două lumi. Despre putere și neputință în Iran
Rating-ul tău

„N-am avut încotro. Trebuia să mă tot întorc, în ciuda tuturor avertismentelor. Între 2015 și 2020, timp de cinci ani, am relatat din Teheran în calitate de șefă a biroului local al televiziunii ARD. Am relatat inclusiv despre subiecte care sunt tabu în Republica Islamică precum execuțiile, consumul de droguri, despre femeile neînfricate și curajoase care luptau pentru drepturile lor, sau despre mercenarii afgani care fuseseră recrutați de Garda Revoluționară și trimiși în Siria. Am relatat despre o societate cu două vieți paralele – cea oficială și cea interzisă. Fiecare poveste pe care voiam să o spun venea la pachet cu palpitații și cu sentimentul că de data asta mă vor lua pe sus, că de data asta nu voi scăpa. Totodată, speram ca riscul să merite, că cei din Occident, care mă urmăreau vor vedea Iranul dintr-o perspectivă diferită în urma reportajelor mele: uitați-vă într-acolo, ascultați! Vorbesc de lucruri despre care oamenii de aici nu o pot face. Pentru ca ei nu au două pașapoarte, lucru pe eu îl datorez tatălui meu iranian și mamei mele nemțoaice. Pentru că ar fi închiși imediat – fără punere sub acuzare, fără avocat. Mii de oameni au avut această soartă.”

*

Iranul este o țară a paradoxurilor. Nimic nu este ceea ce pare a fi. Printre acestea se include și faptul că Iranul este societatea cu cea mai mare orientare pro-americană din regiune. În timp ce cursul politic al țării este determinat de un sistem anti-american. Este vorba de o țară în care o femeie valorează doar jumătate dintr-un bărbat în fața legii, dar în care 57% dintre studenți sunt femei. Femeile trebuie să-și ascundă feminitatea în spatele vălului, a chadorului sau hijabului, iar în același timp consumul de produse cosmetice este cel mai mare din regiune, după Arabia Saudită. Mulți membri ai familiei liderului revoluționar Ruhollah Khomeini au intrat între timp în opoziție, sunt în exil, reduși la tăcere sau uciși. Hossein Shariatmadari, redactorul-șef al ziarului ultra-conservator Keyhan, reprezentant al liderului Revoluției și opozant declarat al Acordului Nuclear, mi-a spus că o apropiere față de Occident trebuie împiedicată cu orice preț, asta în timp ce stătea în fața computerului său Apple.”


Natalie Amiri