Între Pheonix și... Le Corbusier

Cartea are forma unui interviu cu 30 de întrebări pe care i Nelu Stratone i le adresează lui Costin Petrescu. Iar în răspunsurile sale, Costin Petrescu își povestește, de fapt, viața – atât pe cea muzicală, alături de trupele în care a activat, cât și pe cea profesională ca arhitect. De aici și titlul: între Pheonix – trupa cea mai cunoscută în care a cântat, și Le Corbusier – pseudonimul arhitectului francez devenit sinonim cu arhitectura și urbanismul.

Costin Petrescu a luat de mic lecții de pian, a fost încurajat să meargă spre percuție de către celebrul toboșar Sergiu Malagamba, a urmat cursurile școlii de pe strada Mântuleasa, apoi a activat în formația The Pioneers, nume schimbat în Olympic ’64, în anul 1964, anul Olimpiadei de la Tokyo. Formația a participat la diverse evenimente, a apărut la TVR și a făcut înregistrări radio. Autorul înfățișează aceste începuturi ale activității sale muzicale, povestea trupei The Pioneers, abilitățile sale tehnice și în ceea ce privește tehnica, istoria unora dintre spectacole, cu tot cu picanterii de după spectacol, unele dintre colaborări, istorii de pe litoralul estival românesc și multe alte activități și întâmplări.

Costin Petrescu a urmat, de asemenea, cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, fiind unul dintre membrii fondatori ai Club A, lucru pe care de asemenea îl narează în paginile cărții. După destrămarea formației Olympic ’64, el a fost cooptat în formația Phoenix – și povestește în ce conjunctură a ales Pheonix și cum a decurs colaborarea cu Nicu Covaci. La Pheonix, a participat la înregistrarea albumelor „Cei ce ne‑au dat nume” și „Mugur de fluier”, precum și a EP‑ului „Meșterul Manole”. Aflăm și care era atmosfera în cadrul Cenaclului Flacăra, unde au fost invitați o dată.

După ce a participat la pregătirea albumului „Cantafabule”, Petrescu s-a retras din Phoenix și a avut apoi o serie de colaborări independente, cu Mircea Florian, Nicu Alifantis, Sergiu Cioiu și alții. Și-a finalizat studiile la facultatea de arhitectură „Ion Mincu”, fiind angajat ca arhitect‑scenograf la Studiourile Cinematografice Buftea, iar din 1977, la Institutul de Proiectări București. Cu ocazia unui turneu în Portugalia, a rămas la Paris, unde s-a dedicat activității de arhitect, devenind șef de proiect la una dintre cele mai cotate agenții de arhitectură din Franța, cabinetul „Jean‑Jacques Ory”. Petrescu relatează adaptarea și viața în Franța – dar și revenirea în țară și reacomodarea la stilul de viață din România.

„Între Phoenix și... Le Corbusier, după cum îi spune și titlul, este un voiaj atragator, real, dar și imaginativ, «între MUZICĂ și... ARHITECTURĂ», cele două arte primordiale, voiaj văzut dintr-o anume perspectivă spațială și temporală. Mi-au defilat prin față personaje, figuri, siluete, aparent uitate, dar încă vii în memorie, din toate straturile și segmentele social-profesional-sufletești ale vieții «noastre»; zic «noastre», caci știam și am aflat din nou că am mărșăluit prin viață alături de Costin, poate pe drumuri paralele, dar cu aceleași idei, năzuințe, cu multe repere comune, aproape la «sincron». Un voiaj minunat.” Florin-Silviu Ursulescu

„Oare ce l-a apucat pe Costin Petrescu să scrie o carte? Autobiografică? Istorică? Să fie nevoia de a face un referat către sinea lui, sau a ta, sau a mea? Da, are tot dreptul, la urma urmei – e un autor contemporan, e un muzician fără egal, un artist complex al timpurilor noastre, e un om senzațional. Să-i citiți mărturiile, să-i cercetați universul – veți avea de aflat și de învățat. O să vă amuzați, în același timp – nimic nu este luat mai mult decât e nevoie în serios.” Mircea Florian