Invierea
„Invierea este prin excelenta romanul in care autorul isi fictionalizeaza cel mai viu experientele autobiografice. Cu alte cuvinte, este un roman-corolar, dens si personal, in sensul concentrarii maxime a conceptiilor autorului. O constanta in proza lui Tolstoi este sa-si exprime, via personaje, aspiratiile si suferintele morale ale autocunoasterii si autodesavarsirii. Dmitri Ivanovici Nehliudov, personajul principal, reprezinta, indiscutabil, un alter ego al autorului. […] Neindoielnic ramane faptul ca Invierea este un roman ferm, puternic, remarcabil, atat prin tipologiile create, cat si prin valoarea sa programatica.“
Lev Nikolaevici Tolstoi lucreaza la al treilea si ultimul sau roman, Invierea, pe parcursul unui deceniu, elaborandu-l in trei etape (1889-1890, 1895-1896, 1898-1899), cu reveniri si completari. In impresionanta triada romanesca formata din Razboi si pace, Anna Karenina si Invierea, cel din urma component pare a nu se bucura de consideratia acordata primelor doua, desi toate rationamentele dovedesc valoarea sa indiscutabila. Pentru a demonstra aceasta valoare si a patrunde cateva dintre semnificatiile textului, vom face referiri la circumstantele crearii romanului, la ideile tolstoismului si la arta narativa tolstoiana.
| Editura | Litera |
|---|---|
| Colecție | BPT |
| ISBN | 978-606-686-788-7 |
| Număr de pagini | 480 |
| Formatul cărţii | 130X200 |
| Tip copertă | CARTONATA |
| Data apariției | 2014 |


Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou