Ironia istoriei catolice moderne

În loc să ucidă catolicismul, întâlnirea cu modernitatea a ajutat Biserica Catolică să redescopere unele adevăruri fundamentale despre ea însăși. Chiar mai ironic, redescoperirea de către Biserică a acestor adevăruri ar putea, pur și simplu, să pună catolicismul în poziția de a ajuta modernitatea seculară să se salveze pe sine de propria incoerență crescândă.

Tradiționaliștii au tendința de a-i considera pe progresiști niște împăciuitori abjecți, chiar eretici. Progresiștii le întorc favoarea, tratându-i pe tradiționaliști drept reacționari antiintelectuali și nemiloși, închistați în chihlimbarul eclesiastic.

Provocarea adusă de Communio a contribuit la apariția următoarelor două acte din drama catolicismul-și-modernitatea prin întruchiparea posibilității unei a treia opțiuni pentru Biserica mileniului al treilea: nici o capitulare catolică în fața modernității, nici o respingere categorică a modernității, ci o convertire a modernității, începând cu o critică a modernității din interiorul premiselor intelectuale moderne.