Istoria bisericească

Veritabil monument al vechii literaturi creştine, un opus aere perennius, cum a şi caracterizat-o un reputat patrolog, Istoria bisericească a lui Eusebiu rămâne, alături de întreaga sa operă, o lucrare fundamentală pentru cunoașterea creștinismului primelor secole. Cititorul de astăzi este uimit în continuare de siguranţa, insuflată de noua cultură, filozofie şi istorie creştină,
cu care Eusebiu descrie faptele, cu totul ieşite din comun, ale primelor trei veacuri creștine, chiar dacă noua religie, cu menire
şi semnificaţie universale, intrând adeseori în conflict deschis cu doctrina şi cultul imperial roman, dusese o dură existență, uneori
în catacombe, de-a lungul acestei îndelungate perioade, cu un număr impresionant de martiri. Ea lumina pentru veşnicie viaţa
oamenilor, asemenea sfeşnicului ţinut sub obroc, sintagmă din Vechiul şi Noul Testament deopotrivă, pe care cultura bizantină
avea s-o difuzeze mai departe, până la cronistica slavo-română din secolele XV – XVI , ca şi dincoace de aceasta.

Deschizător de drumuri pentru noua literatură creștină, Eusebiu este creatorul principalelor genuri ale literaturii istorice a lumii medievale, cum ar fi cronistica, dar mai ales cronografele, prin ale sale Chronikoi kanones, din păcate pierdute în versiunea lor greacă iniţială, biografiile de împăraţi sau suverani prin Vita Constantini, viețile de sfinți sau categoria literaturii hagiografice prin Martirii din Palestina, precum şi Istoria bisericească, gen literar deschis chiar de lucrarea pe care paginile cărţii de faţă o pun din nou la dispoziţia cititorilor români, într-o formă substanţial revizuită şi considerabil îmbunătăţită.