Italia şi România spre unitatea naţională. Un secol de istorie paralela (1820-1920)

Această culegere de studii – așa cum dezvăluie și titlul – cuprinde evoluțiile istorice ce au marcat Italia și România, între anii 1820 și 1920. Sunt prezentate, cu un important suport bibliografic, următoarele perioade: Italia Restauraţiei şi Principatele Române; Italia şi memoria bătăliilor sale pentru independenţă în cântecul popular transilvan; Stânga constituţională italiană în primii ani de guvernare şi opinia românească, Malta în itinerariile exilaţilor români de la 1848; Pactul de la Roma (8 10 aprilie 1918) şi Legiunea română pe frontul italian; Sidney Sonnino și Intervenţia României în Primul Război Mondial. Cartea cuprinde, de asemenea, și o scrisoare inedită a lui Mazzini către Eugen Carada, precum și o descriere a lui Luigi Cazzavillan.

„Italia Restauraţiei ocupă un loc relevant în istoria raporturilor sale cu lumea românească. Ea întemeiază prin Sardinia primele reprezentanţe consulare, iniţial cu caracter temporar, în Principate, conferind comerţului şi navigaţiei sale în Marea Neagră şi la Dunărea de Jos, noi dimensiuni după semnarea tratatului de amiciţie cu Imperiul Otoman, în 1823 şi, în special după pacea de la Adrianopol din 1829. Despre această Italie şi, cu deosebire, despre Regatul Lombardo Veneţian şi Marele Ducat al Toscanei, dispunem de imagini şi judecăţi instructive, propuse compatrioţilor spre stimulare la muncă, iniţiativă creatoare, civilizaţie. Tot ea devine destinaţie de studii universitare, inclusiv pentru primii bursieri de stat români şi, prin contactele cu ştiinţa şi cultura sa, e îndreptăţit să se poată vorbi de o mai mare pondere a valorilor patrimoniului italienităţii între Dunăre şi Carpaţi”.

Unificarea Italiei – subiectul central al acestei cărți – s-a înscris în procesul de formare a naţiunilor europene moderne, moment istoric ce a determinat apariţia a noi state naţionale unitare şi independente în Europa Apuseană (Belgia, Italia, Germania) şi în Balcani (Grecia, România, Serbia, Bulgaria, Muntenegru, iar la începutul sec. al XX-lea, Albania).