Jacques Lacan. Schita unei vieti, istoria unui sistem de gandire

Istoria lui Jacques Lacan este istoria unui destin balzacian. Dar este si istoria unei gandiri care, dupa cea a lui Freud, a vrut sa smulga omul din universul ocultului si al visului, cu riscul de a pune in scena neputinta permanenta a ratiunii - a luminii si adevarului - de a realiza acest scop. In centrul cartii se afla maestrii, amicii, rivalii, discipolii, cercul familiei. Dar, de asemenea, Koyre, Kojeve, Bataille, Heidegger, Sartre, Althusser, Levi-Strauss, Jakobson. In jurul fiecaruia se tese pasiunea lui Lacan de a domina timpul, de a-i intalni pe mai marii lumii, de a seduce femeile, dar, mai ales, de a construi un sistem de gandire intemeiat pe determinarea subiectului prin limbaj. Contemporanii s-au amuzat de extravaganta verbala a rebelului si de jargonul urmasilor sai. Istoria va retine, impreuna cu Elisabeth Roudinesco, ca omul acesta a reusit sa analizeze cu extrema finete transformarile familiei occidentale, declinul functiei paterne, contradictiile iubirii, iluziile revolutiei, logica nebuniei.

 

Elisabeth Roudinesco este directoare de cercetari la Universitatea Paris-VII. Celebra specialista in istoria psihanalizei, a mai fost publicata la Editura Trei cu Dictionar de psihanaliza (in colab. cu Michel Plon), Familia in dezordine si Partea intunecata din noi insine. 

 

Amatorii de hagiografii, obisnuiti cu istoria pioasa si cu idolatrizarea, m au acuzat de tot soiul de josnice atitudini antilacaniene. Mi s a reprosat faptul de a fi aratat ca „regele este gol". Atentasem la persoana sacra a suveranului si, in consecinta, eram anatemizata pentru indrazneala de a fi spus ca ii placeau femeile si banii, ca isi mintise copiii si pe cei apropiati, ca era obsedat de propriile sale inhibitii si ca, in sfarsit, nu a contenit sa transgreseze regulile curei psihanalitice. In ceea ce ii priveste, antilacanienii m-au atacat si ei pentru ca nu am vrut sa fac din acest mare ganditor si admirabil clinician un sarlatan perfid, a carui practica nu ar fi fost decat o exploatare a sufletelor, iar doctrina, un dubios plagiat. Asa se face ca unii m-au transformat in agent secret al lacanismului, in timp ce altii m-au declarat dusman inversunat al sistemului sau de gandire. Iata de ce aduc aici un omagiu tuturor celor care au stiut si vor sti sa inteleaga fara fanatism itinerarul minunat, tragic si dureros al ultimului mare interpret al gandirii freudiene pe care l-a dat secolul XX. - Elisabeth Roudinesco, "Prefata la editie romana"

 

Oamenii de cultura din Romania intalnesc destul de des numele lui Jacques Lacan in publicatii straine dintre cele mai diverse, insa stiu prea putin despre viziunea stiintifica si filosofica a acestei atat de admirate, dar si atat de controversate personalitati creatoare. Trebuie recunoscut ca Lacan este o figura exceptionala in miscarea psihanalitica actuala. In persoana lui nu avem de a face doar cu un „post freudian" valoros, ci cu un innoitor al freudismului, care a urmarit tot timpul sa si fundamenteze conceptiile pe cele mai noi cuceriri ale filosofiei, ale lingvisticii, ale sociologiei, ale psihologiei si chiar ale esteticii. Partizanii freudismului „clasic" nu s-au aratat dispusi sa accepte demersurile lui inovatoare, de unde necrutatoarele infruntari nu numai intre psihanalistii francezi si cei din lumea anglo-saxona, dar si in interiorul miscarii psihanaliste din Franta, ceea ce a dus la denuntari, excomunicari si sciziuni. Scrierile sale se remarca, de asemenea, prin incontestabile calitati compozitionale, dar prezinta unele dificultati la receptarea fondului lor „revolutionar" de catre cei care nu stapanesc suficient bagajul conceptual al filosofiei contemporane. De aceea se dovedeste a fi extrem de bine-venita calauzirea celor ce isi propun sa patrunda in esenta gandirii lacaniene de catre discipolii cei mai competenti ai avantatului savant. - Gheorghe Bratescu, "Cuvant-inainte"