Jurnal de scriitor (vol. II)

în stoc
SKU
a290497
39.95 LEI
Pe scurt

Ediție îngrijită de Emil Iordache

Într-o traducere de excepţie, care sesizează obiectiv detalii şi nuanţe ascunse, lectura acestor memorii îi oferă cititorului posibilitatea ideală de determinare a propriei poziţii în raport cu coordonatele temporale (şi conceptuale) ale textului. Al doilea volum al Jurnalului de scriitor acoperă perioada mai 1876 – aprilie 1877, un moment de cotitură în chestiunea orientală şi în relaţiile Rusiei cu marile puteri.

„E de urmărit, în atipicul jurnal dostoievskian, cum se transformă experienţa cotidiană, măruntele evenimente ale vieţii de zi cu zi, senzaţiile şi gândurile în literatură: o serie de micronaraţiuni, unele dezvoltate ulterior în foiletoane, altele schiţe («tablouri») publicate ca atare, sparg discursul auctorial sau, mai bine zis, sunt integrate pe nesimţite în substanţa acestuia.” (Andreea Răsuceanu)

Mai multe informații
EdituraPolirom
Colecție Top 10
Ediția cărții de buzunar
ISBN 9786303442754
Traducător Adriana Nicoară, Marina Vraciu, Leonte Ivanov şi Emil Iordache
Număr de pagini 600
Formatul cărţii 10,6 x 18 cm
Tip copertă broșată
Data apariției 2025
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsJurnal de scriitor (vol. II)
Rating-ul tău

Ediție îngrijită de Emil Iordache

Într-o traducere de excepţie, care sesizează obiectiv detalii şi nuanţe ascunse, lectura acestor memorii îi oferă cititorului posibilitatea ideală de determinare a propriei poziţii în raport cu coordonatele temporale (şi conceptuale) ale textului. Al doilea volum al Jurnalului de scriitor acoperă perioada mai 1876 – aprilie 1877, un moment de cotitură în chestiunea orientală şi în relaţiile Rusiei cu marile puteri.

„E de urmărit, în atipicul jurnal dostoievskian, cum se transformă experienţa cotidiană, măruntele evenimente ale vieţii de zi cu zi, senzaţiile şi gândurile în literatură: o serie de micronaraţiuni, unele dezvoltate ulterior în foiletoane, altele schiţe («tablouri») publicate ca atare, sparg discursul auctorial sau, mai bine zis, sunt integrate pe nesimţite în substanţa acestuia.” (Andreea Răsuceanu)