La Tiganci

... fantasticul e o realitate care tulbură, dar nu cutremură și nu dezechilibrează ființa. De cele mai multe ori, el trece aproape imperceptibil. O „încurcătură teribilă“, cum zice Gavrilescu, din care eroul vrea să scape, să revină la normalitate. În fond, elementele care produc sentimentul de fantastic nu sunt, în proza lui Eliade, străine de realitatea normală, fantasticul și realul cresc, evoluează împreună. Și cum fantasticul îmbracă de obicei haina miticului, putem spune că personajul care trece prin proba inițiatică este un purtător fără să știe de mituri. - Eugen Simion