Legendele, miturile si simbolurile Francmasoneriei

Sa luam, de exemplu, legenda hiramica a celui de-al treilea grad. Ce importanta are pentru discipolul in masonerie daca ea este adevarata sau falsa? Tot ce vrea el sa cunoasca este semnificatia sa interna; iar atunci cand afla ca scopul ei este sa ilustreze doctrina nemuririi sufletului, el este satisfacut de acea interpretare si nu considera necesar sa-i investigheze acuratetea istorica, sau sa-i reconcilieze contradictiile aparente. La fel cu legenda pie­trei unghiulare pierdute; sau a celui de-al doilea templu; sau a arcei ascunse - toate acestea sunt pentru el naratiuni legendare care au valoare doar pentru nestemata pe care o contin. Fiecare din aceste legende este expresia unei idei filozofice. Dar mai exista si o alta metoda de instruire masonica, cea prin simboluri. Nici o stiinta nu este mai veche decat cea a simbolismului. Candva, aproape toate invataturile din lume erau transmise prin simboluri. Si chiar daca filozofia moderna se exprima acum exclusiv in propozitii abstracte, Francmasoneria ramane credincioasa vechii metode, pe care a pastrat-o in toata importanta sa originara ca pe o metoda de comunicare a cunoasterii. Dar, desi in Francmasonerie exista doua moduri de instructie - prin legende si prin simboluri - in fapt, intre ele nu exista nici o deosebire esentiala. Simbolul este o reprezentare vizibila, iar legenda o reprezentare audibila a unei idei ce se vrea pusa in evidenta - a unei conceptii morale produse printr-o comparatie. Atat legenda cat si simbolul sunt legate de dogme avand un profund caracter religios; ambele sunt purtatoare de sentimente morale si ambele sunt menite ca prin aceasta metoda sa ilustreze filozofia Masoneriei speculative".