Legislaţia concurenţei (actualizat la 5.04.2012). Cod 469

Existenţa unei culegeri de legislaţia concurenţei este utilă şi necesară pentru cel puţin două motive. Primul motiv îl reprezintă numărul foarte mare de norme juridice emise în vederea protejării concurenţei libere între operatorii economici. Astfel, pe lângă Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea privind combaterea concurenţei neloiale nr. 11/1991 există 19 regulamente şi instrucţiuni emise de către Consiliul Concurenţei, în baza delegării legislative acordate acestei instituţii de către Legea nr. 21/1996. La acestea se adaugă regulamentele precum şi notele jurisdicţionale şi orientările emise de către Comisia Europeană şi Consiliul European în aplicarea art. 101 şi 102 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene – care au un conţinut aproape identic cu cel al art. 5, respectiv art. 6 din Legea nr. 21/1996 şi care se aplică simultan cu acestea. Numărul mare de norme secundare este necesar, având în vedere că Legea nr. 11/1991 şi, mai ales, Legea nr. 21/1996 sunt legi-cadru. Existenţa normelor secundare este, pe de altă parte, utilă, deoarece oferă supleţe cadrului normativ în vigoare în acest domeniu, în funcţie de evoluţiile mediului economic şi de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, care are un rol foarte important în domeniul dreptului concurenţei.
Menţionăm că în cadrul acestei colecţii de legislaţie au fost cuprinse doar normele juridice din România. Normele corespondente şi îndrumările de la nivelul Uniunii Europene sunt sistematizate şi sunt disponibile la pagina de internet http://ec.europa.eu/competition/index_en.html .
Al doilea motiv pentru care existenţa acestei culegeri este necesară este unul de fond şi are în vedere faptul că regulile de concurenţă sunt aplicabile în domenii extrem de vaste ale vieţii sociale. Conform legislaţiei şi practicii jurisdicţionale din acest domeniu, regulile de concurenţă sunt aplicabile cu privire la orice activitate prin care o entitate – persoană fizică sau juridică, indiferent de forma de organizare şi de tipul de proprietate – obţine un venit prin oferirea de bunuri sau servicii pe piaţă. Extensiile aplicării regulilor de concurenţă pot fi uneori surprinzătoare, având în vedere că subiecţi ai acestora pot fi, în anumite situaţii, chiar şi autorităţi publice, culte religioase sau sportivi. Explicaţia pentru o asemenea aplicare extensivă este că în dreptul concurenţei fondul primează asupra formei şi rezultatul obţinut este criteriul predominant faţă de intenţia iniţială.