Lucian Blaga - sub zodia mitului

Extras din carte:

"1. Modernism si traditionalism

Dupa ce ai strabatut opera lui Lucian Blaga de la un capat la altul, familiarizandu-te cu ea, simti fara sa vrei nevoia sa raspunzi la o intrebare ce te-a urmarit pe tot parcursul lecturii:

Cum de a fost cu putinta ca un scriitor atat de imbibat de folclor, ce-si marturiseste apartenenta absoluta la lumea satului mitic, sa debuteze intr-un asa de neasteptat dezacord cu traditia noastra literara? Si - ceea ce e si mai paradoxal ,,- sa beneficieze de o unanima acceptare din partea criticii de toate nuantele si orientarile?

Faptul e, dupa stiinta noastra, unic in literatura romana; cum unica e insasi evolutia ulterioara a scriitorului, ce a derutat chiar pe criticii cei mai avizati ai vremii.

In acest sens e suficient sa citam cazul lui E. Lovinescu, care exemplifica o mai generala orientare in epoca.

Transferandu-l pe autorul Poemelor luminii de la ,,Contributia modernista a Ardealului" la ,,Traditionalisti", mentorul ,,Sburatorului" nota in a sa Istorie a literaturii romane

contemporane: ,,Pare desigur ciudat a alipi pe Lucian Blaga miscarii poetice traditionaliste, intrucat prin tehnica si expresie, poezia lui n-a trecut numai ca modernista, intr-o epoca in care si simbolismul parea o noutate, ci chiar ca avangardista, influentata fiind de expresionismul german..." (p. 97).

Dar daca succesul debutului poate fi pus intr-o anume masura pe seama conjuncturii politice (unirea Transilvaniei cu Romania), asa cum s-a mai incercat sa se explice - a se vedea..."