Lume frumoasă, unde ești

Se doresc, se amăgesc, își fac griji despre sex și despre lumea în care trăiesc.

Poate că, pur și simplu, ne naștem ca să iubim și să ne facem griji pentru oamenii pe care îi știm și ca să continuăm să iubim și să ne facem griji chiar și atunci când există lucruri mai importante pe care ar trebui să le facem.

Alice, romancieră, îl întâlnește pe Felix, care lucrează la un depozit, și îl întreabă dacă i-ar plăcea să meargă cu ea la Roma. În Dublin, prietena ei cea mai bună, Eileen, trece printr-o despărțire și începe din nou să flirteze cu Simon, pe care îl știe încă din copilărie. Alice, Felix, Eileen și Simon sunt încă tineri, însă viața îi prinde din urmă.

Se află ei în ultima încăpere luminată dinaintea întunericului, martori la ceva neștiut? Vor găsi o cale să creadă într-o lume frumoasă?

Un adevărat tur de forță. Dialogul e mereu viu, iar narațiunea pârjolește pagina.

– The Guardian

Cartea este emoționantă până la lacrimi. Cel mai bun roman al lui Rooney de până acum.

– The Times

Oricât s-ar feri Sally Rooney de acest titlu, cea mai recentă carte a sa ar putea să-i cimenteze statutul de voce a generației millenial.

– Harper's Bazaar

Încă și mai emoționantă decât Oameni normali sau Conversații cu prieteni, Lume frumoasă, unde ești este în același timp dialectică, marxistă și interesată de dezbaterile politice. Și totuși este și o scrisoare de dragoste adresată romanului ca formă de artă – și, prin extensie, modurilor prin care oamenii se raportează unii la alții.

– Vox

Cea mai spumoasă și mai optimistă carte a lui Rooney. Scriitoarea conferă personajelor, cititorilor și ei înseși accesul la o gamă largă de emoții deseori stânjenitoare, care apar atunci când iubim sau plăcem alți oameni, în ciuda perspectivelor sumbre și știind că haosul, speranța și prostia coexistă, în cel mai alambicat mod cu putință.

– Nylon