Lupta pentru limba romana

Cauzele si urmarile primei revolutii de la Universitate, martie 1906, de Nicolae Iorga Revolta ca modus operandi.

"Sunt eu care indreptatit sa vorbesc despre nationalism si, cu atat mai mult, despre limba ca origine a ideii nationale? Trecutul meu bibliografic ma discrediteaza. Probabil cea mai buna carte a mea este "L'identite bibliographique de la litterature roumaine. Ecrivains, editeurs et lecteurs pendant la Belle Epoquel", o cercetare asupra infrastructurii culturale din spatiul romanesc, scrisa in limba franceza (!) si elaborata - in buna masura - in timpul unei experiente academice belgiene. De asemenea, in 2013, in cadrul cursurilor de vara ale Universitatii Populare ,,Nicolae Iorga", am tinut o conferinta intitulata ,,Jos frantuzomaniil", in care gaseam o explicatie pentru extremismele antebelice in supralicitarea proiectului unitatii nationale, spre revolta auditoriului, al carui orizont de asteptare era bulversat tocmai de maniera dubitativ-analitica in care puneam problema raportului conflictual intre limba ca libertate inviolabila si limba ca optiune ideologica. Aceste pasaje din trecutul meu academic se opun unui prezent al dezbaterii publice, invadat de pozitii critice la adresa unui proiect de reformare a educatiei nationale prin reducerea orelor de limba si literatura romana si de limba latina din curricula preuniversitara. Pentru ca istoria are in structura ei epistemica refrenul (dezbaterea de azi seamana in esenta cu dezbaterea de acum 110 ani), ne simtim datori sa rediscutam geneza si perpetuarea spiritului revolutionar in gandirea iorghista si a ante- si interbelicului romanesc, aplecandu-ne preponderent asupra instrumentalizarii problemei limbii. Cu alte cnvinte, vom pune in context istoric si politic o chestiune de fond pentru teoriile natiunii: limba acelei constructii identitare. Statutul de tema centrala a societatii romanesti, de tema transtemporala, l-am verificat prin gradul inalt de satisfacere a celor trei conditii iden- tificate de Maxwell McComsz: a. sa fie obiectul unui proces de negociere intre actori sociali cu interese si resurse diferite, fiecare dintre acestia incercand sa impuna in spatiul public propria definitie; b. sa devina obiectul unor practici de comunicare, deci sa capteze atentia publicului, si c. sa apartina unei teme familiare publicului. Dar, centrul nostru de interes il constituie preponderent actorii si factorii care au influentat agenda mediatica, prin urmare, constructia agendei publice, in teoria careia agenda mediatica este o ,,co-constructie" realizata de media, public si surse. Desi agenda-building este inca o notiune instabila3, vom analiza maniera in care cei trei actori se pozitioneaza, coincidenta cu raportul lor de influente. Un studiu relativ recent al The Linguistic Society ofAmerica4 inventariaza 6909 limbi vorbite azi pe glob, ceea ce, raportat la numarul celor aproximativ 1000 declarate in editia a XI-a a Encyclo paedia Britannicai ar putea genera o serie de intrebari legitime: a crescut numarul de limbi vorbite?; cercetarea lingvistica a reusit identificarea unor noi teritorii?; gradul de acceptare a statutului de limba s-a schimbat in decursul timpului, odata cu relaxarea demo cratica a lumii? Intr-o analiza sociolingvistica, in care faptele de limba sunt intr-o relatie permanenta cu societatea, raspunsul ar favoriza ideea descoperirii si recunoasterii existentei unor grupuri sociale cu intersectii atitudinale si comportamentale sociale in raport cu limba. Din punct de vedere genealogic, nu exista o evolutie a acesteia, in timp ce, din punct de vedere sociolingvistic, statutul limbii depinde de raportarile sociale ale indivizilor ca socio-instante. Este nevoie de cateva elemente de taxonomic care sa lamureasca principiile care stau la baza clasificarii sociolingvistice, principii atat de ordin lingvistic, cat si extralingvistic. Astfel, pornindu-se de la criteriul provenientei teritoriale, se face distinctie intre limba indigena (autohtona) - originara - si limba neautohtona (imigranta), impusa din exterior intr-un anumit teritoriu.6 Situatia in care limbile autoh- tone sunt utilizate ca limbi oficiale intr-un stat este numita endo- glosie, iar situatia in care rolul respectiv il joaca o limba imigranta cxoglosie7. In realitate, se intalnesc state totalmente cndoglosice (in care una sau mai multe limbi indigene au statut de limba oficiala), totalmente exoglosice (in care niciuna din limbile indigene nu se utilizeaza ca limba oficiala) si partial exoglosice (in care statutul de limba oficiala este atribuit unei limbi imigrante si unei limbi indigene). In functie de criteriul ariei de utilizare se face distinctie intre limba vernaculara (locala) si limba vehiculara (de comunicare interetnica). Limba vernaculara serveste ca mijloc de comunicare intr-o comunitate lingvistica restransa si dispune de un grad redus de normare, in timp ce limba vehiculara mediaza comunicarea intre diferite comunitati eterogene din punct de vedere lingvistic. In literatura de specialitate notiunea de limba vehiculara este inlocuita adesea cu un termen mai tehnic, lingua francaxIn conditiile unei societati multilingve, unul din idiomurile vorbite de catre o parte a comunitatii sau chiar o limba imigranta devine, fie prin forta circumstantelor, fie prin alegerea deliberata a membrilor societatii."