Machiavelli. Secretarul florentin si cartea blestemata

Arta de a guverna nu este numai o artă de a face, dar şi arta de a te preface. Principele, spune Machiavelli, nu e necesar să aibă toate calităţile pe care oamenii le preţuiesc ca făcând podoaba domnitorului, dar e necesar să pară că le are.

    Coruperea Statului începe cu slăbirea simţului de legalitate atât la guvernanţi cât şi la guvernaţi: fie că cei care fac legile nu le aplică drept, fie că cei pentru care sunt făcute le eludează. Nu e pildă mai rea într-o republică decât să faci o lege şi să nu o observi, mai ales când nu e observată de cei care au făcut-o. Legile pot fi oricât de bune; dacă nu sunt observate, ori nu sunt observate decât când sunt comode, Statul e bolnav. Un semn sigur al corupţiei incipiente este contrastul între legile bune şi relele obiceiuri. La aceeaşi disoluţie duce şi slăbirea simţului de solidaritate între cetăţeni.

    Un conducător cum e mai bine: să fie iubit sau temut? Desigur oricine ar dori să fie şi iubit şi temut. Dar amândouă nu pot merge totdeauna împreună. Şi dacă e de ales, care din două? Dată fiind natura perversă a oamenilor, temerea e mai sigură decât iubirea. Legătura din iubire se rupe lesne, când interesul propriu al obligatului este în joc; pe când temerea, născută din frica de pedeapsă, e mai trainică şi mai eficace. 

    Ca să fii iubit nu depinde numai de tine, dar mai ales de ceilalţi; ca să fii temut depinde mai ales de tine. Principele trebuie însă să se facă temut în aşa fel încât dacă faptele lui nu-i aduc iubire să nu-i aducă nici ură, dar mai presus de orice să se abţină de la bunul altuia; căci oamenii uită mai curând moartea părinţilor decât pierderea averii...