Mireasma sfinteniei

Povestirile Constantinei Palmer nu sunt nici teologice, nici catehetice. Ele sunt relatari personale, nemijlocite, ale propriilor sale experiente duhovnicesti traite intr-o manastire ortodoxa, prin intermediul carora autoarea impartaseste cititorilor nu numai trairile ei de taina intr-un univers existential plin de iubire si daruire, ci si invitatia de a explora in profunzime acest mod de viata. O astfel de invitatie ne deschide paginile cartii de fata, indemnandu-ne sa patrundem intr-o lume mai putin cunoscuta, pentru a afla cat mai multe aspecte interesante, inedite, ziditoare de suflet culese din viata de zi cu zi intr-o manastire de maici.

S-au scris multe carti si biografii ale parintilor stareti contemporani, diferite relatari ale unor experiente duhovnicesti dobandite in manastiri de calugari, dar caracterul unic al vietuirii monahale in manastirile de maici a ramas deseori ascuns, departe de ochii pelerinilor. Desigur, in Hristos Domnul nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca (Galateni 3, 28), insa calugaria femeilor are totusi o calitate distincta. „Barbatii, dupa cum spunea o maica stareta, incearca sa taie sfoara cu toporul dintr-o singura lovitura; femeile se nevoiesc sa o desfaca incet. Altfel spus, barbatii incearca sa-si reteze patimile napustindu-se cu forta asupra lor, in timp ce femeile se straduiesc fara incetare sa se lupte cu patimile, dar duc aceasta lupta treptat treptat, fara a atrage atentia asupra lor.”