Morții

Morţii le va procura, probabil, cea mai intensă plăcere celor dispuși să se lase în voia a tot felul de oscilaţii. Altfel spus, celor care nu practică doar o lectură suverană şi rezervată, ci acceptă să treacă uşor de la ironie la gravitate, de la estetism la comicărie, de la acribia literară, cinematografică şi istorică la neglijenţe frivole, de la reconstituirea atentă a epocii la contrafactualitate, de la rupturi la vindecarea miraculoasă a rupturilor, de la jucarea unui joc la sabotarea lui.

Pe tot parcursul cărţii, Kracht presară indicii şi urme (poate capcane) – pe care cititorii le pot îmbina sau în care se pot încurca -, evitând certitudinile printr-o delicioasă stimulare a ambiguităţii, într-un roman remarcabil, elegiac, senzual, adesea grotesc şi euforic.

Los Angeles Review of Books

În romanul Morţii, Christian Kracht încearcă marea cu degetul: cum poate fi povestită oroarea? Kracht izbuteşte, la capătul acestei incursiuni peste graniţă, o carte eminamente politică.

Neue Zdrcher Zeitung