Mortido

Ameninta voalat sau badaraneste, brutalizeaza sadic, descapatineaza, otraveste, impusca, profaneaza, savirseste cele mai abjecte carnagii. Povestitorul si Fra il insotesc, dar nu pot sa-l impiedice, mai mult, sint adeseori fascinati si atrasi de vivacitatea sa malefica. Mortido conduce, cu o virtuozitate stilistica rara, povestea plina de cruzime spre un sens alegoric, lasindu-ne, astazi mai mult decit oricind, sa infruntam intrebarile si provocarile unei lumi "scoase din titini". „Important este altceva – si anume ca, din mizeria cvasi-absoluta a unei astfel de lumi, O. Nimigean nu s-a sfiit sa scoata aceasta poveste stralucitoare, acest roman scinteietor...” (Liviu Antonesei)

„Cartea lui O. Nimigean mi-a evocat filmele lui Tarantino: aceeasi aglomerare de coincidente nascute din spuma unei paranoia demiurgice, aceeasi voluptate de a se scufunda in maelstromul actiunii iconoclaste, apetenta pentru contestarea ironica, pastisarea formulelor consacrate (dar facuta fara «sfinta indignare» a contestatarului purtator de caita), adevarate insule de poezie plutind in deriva asemeni Delos-ului apollinic...” (Bogdan-Alexandru Stanescu)

„In Mortido, O. Nimigean este marturisitorul unei autenticitati atroce. Din aceasta perspectiva, e foarte posibil ca epoca nebunilor ani ’90 sa-i fi parut una falsa (cum sint probabil toate, in logica radicala a autorului), de aici rezultind o extraordinara carte a refuzurilor. Nu doar politica si istoria, dar si poezia, sinuciderea ca solutie a libertatii si evidenta (frumusetii) vietii sint negate succesiv in paginile cartii, pina nu ne mai ramine nici un refugiu. Romanul reprezinta o negatie absoluta, una care impinge cititorul dincolo de propriile limite ale tolerantei morale, facindu-l sa integreze in intelegerea sa insusi nonsensul. Poate ca romanul lui O. Nimigean este un exercitiu spiritual. Nu unul al urii, ci al mortificarii sinelui intr-o dezesperanta solitudine.” (Doris Mironescu)